Informaţii despre Oradea şi jud. Bihor

Bătaia de joc din spitale, mizeria, lipsa aparaturii, furtul banilor, alimentelor şi medicamentelor, toate ne fac să credem că în cei 15 ani lde la „revoluţia” lui Iliescu, sistemul medical românesc nu a progresat aproape deloc. O dovedeşte şi scrisoarea remisă redacţiei noastre de un grup de angajaţi ai Spitalului de Psihiatriie Nucet, cărora, din motive lesne de înţeles, nu le publicăm numele, scrisoare în care sunt dezvăluite abuzurile şi practicile scandaloase ale unor persoane din fosta şi actuala conducere a unităţii.

Spitalul de Psihiatrie Nucet a fost înfiinţat în 1957, iniţial fiind Spital unificat, construit în sistem pavilionar. De la înfiinţare şi până în 1968 a fost Spital unificat, având secţii de interne, chirurgie, neurologie, boli infectioase, obstetrica-ginecologie, pediatrie , ORL, asigurând asistenţă de specialitate pentru populaţia arondată până la Beiuş. Din anul 1969 a devenit spital de specialitate cu profil de pneumoftiziologie, iar din anul 1974 se reorganizează prin introducerea specialităţii de psihiatrie. Din 1977 funcţionează ca spital cu specialitatea psihiatrie. Din februarie 2004 În decursul anilor, numărul de paturi a scăzut până la 400 paturi în anul 1992, iar din decembrie 2003, spitalul funcţionează cu 226 paturi, prin crearea Centrului Medico-Social Nucet, prin transformarea unor paturi din structura spitalului. Spitalul de Psihiatrie Nucet a asigurat asistenţă psihiatrică atât pentru judeţul Bihor cât şi pentru judeţele limitrofe, iar Secţia de Psiho-Pneumoftiziologie răspunde solicitărilor din întreaga ţară.

„Suntem un grup de angajaţi al Spitalului de Psihiatrie Nucet, de mulţi ani, care am lucrat cu mai mulţi directori. Dar, ceea ce se întâmplă la ora actuală în acest spital, în special în ultimul an, este revoltător şi de neînchipuit. În luna august 2004, în urma unui concurs desfăşurat la DSP Bihor, a fost numită director la spitalul nostru dna Man Georgeta, printre primiii directori din spital care care nu era doctor, ci inginer. Fosta directoare doctor Mera Botiz şi-a văzut în continuare de pacienţi, însă directorul administrativ Aron Radu a intrat într-o stare de agitaţie. Până atunci, Aron Radu conducea spitalul după bunul plac şi după propriile reguli, mai bine zis nereguli. În spital era un haos; mâncarea era jalnică – dimineaţa se servea pâine cu untură, carnea lipsea, nici nu se punea problema unui desert. Fişele de meniu se făceau a doua zi, se fura orice, ca-n codru. Atelierul de tâmplărie şi cel de mecanic prestau servicii ilegale, neânregistrate. Gospodăria anexă deţinea mai mulţi porci, care «mureau» după bunul plac al dlui Aron. Din farmacia spitalului se putea procura orice medicament în schimbul unei ciocolate, ş.a.m.d.
Odată cu numirea dnei Man, lucrurile au început să se schimbe în bine, de la o zi la alta; mâncarea era mult mai bună, programul trebuia respectat, nu se părăsea unitatea fără bilet de voie, personalul nu avea voie să intre cu maşina în incinta Spitalului. Pacienţii şi angajaţii erau mulţumiţi. În spital nu se mai putea fura. Dar, se pare că această stare de fapt a nemulţumit pe multă lume, nu numai pe d-nul Aron Radu. A nemulţumit persoane importante din Direcţia de Sănătate Publică, din Poliţie şi cine mai ştie de unde. Se pare că a fost deranjată «caracatiţa». Între timp, dl Aron Radu s-a mutat din spital, dar au început să curgă reclamaţiile. În ultimele nouă luni au fost trimise o mulţime de controale, dar se pare că nici un control nu au găsit nimic, pentru că verificau doar documentele ce datează de când e director dna Man Georgeta. Oare de ce nu se verifică şi perioada dinainte, când în spital se furau circa 700.000.000 – 800.000.000 de lei lunar?! Vă dau doar câteva indicii, care pot fi verificate).
Astfel, sacrificarea animalelor din gospodăria anexă se făcea fără proces-verbal şi fără certificat de la doctorul veterinar. Nu existau contracte pentru achiziţii de alimente şi nici oferte de preţ. S-a făcut un consum exagerat şi nejustificat de benzină. Consumul de motorină (până la 500 litri pe lună) a fost şi el fără justificare, în unitate neexistând maşină pe motorină, iar încălzirea folosea combustibil CLU. Fierul vechi, colectat de dna Man pentru vânzare, a fost furat din spital. Se pot constata şi depăşiri exagerate la convorbirile telefonice. Toate aceste aspecte şi multe altele au fost sesizate Direcţiei de Sănătate Publică şi Poliţiei. Dar nimeni nu a luat nici o măsură. S-a încercat în mod vădit să fie protejat dl Aron Radu, omul care «aproviziona» periodic persoane importante din Oradea.
Ultimul control al Serviciului de Audit al DSP, având-o în frunte pe dna Sabău Viorica, nu a scos în evidenţă nereguli, dar verificarea s-a făcut doar pe perioada de când e dna Man director. Dna Sabău a luat declaraţii în spital numai de la anumite persoane, având o atitudine profesională deplorabilă. Ţin să subliniez faptul că în spital lucrează patru-cinci persoane din veche gardă, hoţi şi incompetenţi şi reclamagii care, dacă ar fi verificaţi, s-ar constata că sunt certaţi cu legea, unii având chiar dosar penal. Oare nimeni din DSP nu remarcă faptul că de aproape un an la Spitalul Nucet s-au realizat multe lucruri bune, că a venit în sfârşit cineva care respectă legea, cineva care e pentru bolnavi şi pentru angajaţii corecţi ai spitalului? Bineînţeles că observă toţi, dacă nu sunt orbi! Dar baiu-i altul: a înţărcat Bălaia! Multe persoane din Oradea, care formează o adevărată «caracatiţă», ar trebui verificate, pentru că au tăinuit multe nereguli. S-a furat din banul public, s-a furat de la patul bolnavului şi dacă în ţara asta mai sunt oameni corecţi, adevărul va ieşi la iveală! O serie de persoane implicate nu au mai primit «taxa» şi urmăresc din tot dinadinsul să o schimbe pe dna Georgeta Man şi să refacă «caracatiţa». Aceste persoane sunt Aron Radu, Sabău Viorica (audit DSP), Mureşan Florin (director economic DSP, omul din umbră), Jarca (Prefectură) şi Ţiburcă (Poliţie)”.

Am solicitat şi punctul de vedere al Direcţiei de Sănătate Publică faţă de cele de mai sus.
Prin intermediul purtătorului de cuvânt, dr. Dorel Târţ, am primit următorul răspuns:
„Conducerea Direcţiei de Sănătate Publică a fost sesizată verbal privind situaţii nedorite la Spitalul de Psihiatrie Nucet. Sesizări verbale au fost făcute atât de directorul general al unităţii, care reclama personalul din subordine, cât şi de personalul executiv care «învinovăţea» directorul general pe diverse teme. Personalul din cadrul DSP Bihor desfăşoară în prezent o evaluare a temeiniciei sesizărilor, urmând a se dispune măsuri în consecinţă pentru Spitalului de Psihiatrie Nucet. Fiind o acţiune în curs de desfăşurare în prezent, nu vă putem furniza mai multe informaţii”. Un răspuns mai plin de secretomanie nici că pute fi dat! Păi cum să vrea domnii din DSP să ajungă la urechile opiniei publice ce se petrece la Spitalul Nucet?! Dar a venit vremea să iasă la lumină şi neregulile din această unitate, despre care vom mai scrie în curând.

Fragment din raportul organizaţiei Amnesty International-Romania despre spitalele de psihiatrie româneşti:
„Conducerea spitalului psihiatric din Nucet, încerca, aparent cu bune intenţii, să aplice Legea Sănătăţii Mintale, deşi acest efort nu părea să fie adecvat şi sistematic. În februarie 2004, la data vizitei delegatului Amnesty International, existau patru cazuri de tratament nevoluntar pentru schizofrenie. Internarea acestor pacienţi a avut loc la cererea familiei lor sau a poliţiei, ca urmare a plângerilor depuse cu referire la conduita pacientului. Cea mai mare parte a pacienţilor aflaţi în tratament nevoluntar se mai aflaseră sub tratament şi în trecut, iar diagnosticul primit anterior a servit ca bază pentru internarea lor curentă. Spitalul a informat procurorul despre decizia de a interna o persoană pentru tratament nevoluntar. Nu existau nici un fel de documente care să arate că pacienţii sau reprezentanţii lor legali ar fi fost informaţi despre deciziile comisiei şi ale procurorului, ca şi asupra dreptului lor la un recurs juridic. O comisie compusă din psihiatri ai spitalului revizuia la fiecare 15 zile necesitatea aplicării unui tratament. Delegatul Amnesty International a fost informat că procedura pentru aplicarea Legii sănătăţii mintale fusese discutată imediat după adoptarea ei în vara lui 2002 de către Direcţia de sănătate publică a judeţului Bihor, o instituţie care părea să sprijine unităţile psihiatrice pentru care era responsabilă cu mai multă eficienţă decât cele din alte judeţe vizitate. În 2003 au avut trei sau patru cazuri de tratament nevoluntar. Un pacient intervievat de delegatul Amnesty International a fost internat la propria sa cerere în data de 13 ianuarie 2004, pentru tratament împotriva consumului de droguri. Ca urmare a cererii mamei pacientului, tratamentul său a fost “reclasificat” pe 2 februarie 2004 ca nevoluntar, pentru motive pe care personalul medical nu a putut să le lămurească. Dosarul pacientului nu conţinea o copie a scrisorii adresate procurorului, referitoare la motivele pentru acordarea de tratament nevoluntar, şi nici confirmarea de către procuror a deciziei comisiei. Pacientul nu fusese informat dacă procurorul a aprobat această decizie; nu fusese informat asupra dreptului său de a face recurs juridic; de asemenea, nu ştia nimic despre posibilitatea de a fi reprezentat de un avocat în acest proces”.


Gazeta de Oradea