Informaţii despre Oradea şi jud. Bihor

Judetul Bihor - In Caminul Felix, inconjurat de vilele ridicate de potentatii vremii in renumitul cartier "Beverly Hills" din comuna Sanmartin ...

In Caminul Felix, inconjurat de vilele ridicate de potentatii vremii in renumitul cartier "Beverly Hills" din comuna Sanmartin, traiesc sase familii, in sase case, cu cate 18 copii fiecare, doi ai lor si alti 16 abandonati de mamele naturale pe strazi, la maternitate sau centrele de plasament.

Parintii adoptivi, angajati cu carnet de munca, sunt tineri cu varste de pana-n 40 de ani, iar copiii lor, cum le place sa spuna, au intre cateva luni pana la 22-24 de ani. Nicoleta si Mihai Bulc sunt considerati drept cea mai varstnica familie din Caminul Felix, dar si cu cei mai mari copii. "Am un baiat student, doua fete maritate si alti patru baieti angajati, fiecare cu serviciul lui. Doar zece mai stau inca cu mine", ne-a declarat Mihai, cu mandria unui tata.
Timp de un deceniu si jumatate, Mihai si Nicoleta Bulc au practicat meseria de parinte. Au fost parinti pentru 16 "copii ai nimanui". Acum micutii au devenit adolescenti, iar Nicoleta si Mihai sunt "mama si tata", de cei care le-au dat viata si i-au abandonat nemaivoind sa auda.

"Ne-am casatorit in 1992 si nici n-am terminat bine luna de miere ca ne-am trezit in brate cu 16 micuti deodata, iar acum ne uitam la ei cum isi iau zborul, unul cate unul. Nici nu stiu daca ne-a fost mai greu in urma cu 15 ani cand au ajuns aici mucosi, murdari si speriati, sau acum cand fiecare isi cauta un loc de munca, o scoala mai buna sau se marita si se muta pe la casele lor", zice "tata" Mihai. In locuinta de la nr. 4 din Caminul Felix au mai ramas 10 adolescenti, plus cei doi copii ai familiei Bulc. Marti, pe la orele amiezii, casa era aproape pustie. Inauntru, curatenie ca in farmacie. Doar o femeie care impaturea un vraf de prosoape, mirosul de budinca proaspata scoasa din cuptor si o masina de spalat in functiune te faceau sa crezi ca imobilul e locuit.

"Acum, te rog sa ma scuzi, trebuie sa ma duc sa-mi iau copiii de la scoala, s-a scuzat Mihai, da', daca vrei sa mai ramai, uite tocmai vine Carol", ne-a spus el. Carol Egry, un adolescent de 18 ani, n-a mai asteptat dupa microbuzul "tatalui" si s-a intors primul de la scoala, cu autobuzul. Tanarul s-a dezbracat, s-a spalat pe maini si s-a asezat la masa din sufragerie, unde un castron de ciorba aburinda statea gata pregatit. In cateva minute au aparut si Claudiu, apoi Ionica, iar farfuriile de pe masa se inmulteau dupa cum apareau si ceilalti copii de la scoala.

Vise de adolescent
"Eu ma grabesc. Am antrenament dupa-amiaza. Joc la echipa de fotbal din Tinca. A vorbit tata cu antrenorul si m-au lut in lotul lor, de antrenat, ma antrenez aici, la Lotus din Felix", ne-a marturisit Carol. "Vrea sa se faca fotbalist", a intervenit Claudiu, dar si eu ma antrenez, la lupte. Avem o sala de sport aici la Sanmartin", mai spuse tanarul. "Da, da' tu esti indragostit acum", l-a dat de gol Ionica, intrand pe usa. "Are o prietena aici in vecini, e o fata frumoasa si cuminte", mai adauga tanarul zambindu-i strengareste lui Claudiu, care rosise tot. Din modul dezinvolt de exprimare, dupa fata si zambetul de actor indian, Ionica isi trada cu greu originea de tigan.

"Lasa, Ionut, ca nici cu tine nu mi-e rusine", il apostrofeaza mama, razand din usa bucatariei. "El are un lipici la femei, de n-ai mai vazut asa ceva", ne-a lamurit Nicoleta. Ionica Bold tocmai implinise 18 ani si, ca sa-si serbeze ziua cu prietenii, i-a cerut bani tatalui Mihai, fara sa stie mama Nicoleta. El isi dorea sa se faca sofer, dar cocheta si cu ideea de a deveni artist. "Cant aici in corul copiilor si am fost cu ei prin Franta, Germania, Austria ... si nici nu mai stiu prin cate tari am sustinut concerte", a tinut sa ne informeze tanarul. Carol, Claudiu si Ionica incepusera sa constientizeze faptul ca le venise si lor vremea, asemenea fratilor lor mai mari, "sa-si ia zborul" din caminul in care au fost crescuti si educati pana la varsta majoratului. Tustrei au apucat sa-si cunoasca parintii naturali, dar niciunuia nu-i placea sa vorbeasca de acest subiect.

Socul regasirii
Dorinta adolescentilor de a-si cunoaste parintii a venit mai degraba dintr-o necesitate. Excursiile in strainatate organizate special pentru copiii din acest centru fac parte din programul obligatoriu al caminului, iar, pentru a trece granita, minorii aveau nevoie de aprobarea scrisa a celor care le-au dat viata. Desi stia ca provine dintr-o familie de tigani, pana la varsta de 12 ani Ionica nu vazuse niciodata cum traieste aceasta comunitate.

A fost o experienta traumatizanta pentru el, cand si-a regasit cei vreo noua frati ingramaditi intr-o cocioaba darapanata dintr-o colonie de tigani. "Cand eram mic si mergeam cu mama pe strada, ma uitam la toate femeile si ma gandeam cam care ar fi mama mea cea adevarata, dar ce-am gasit acolo, asa ceva nu mi-am imaginat niciodata. Dar nu asta m-a durut asa de mult, ci faptul ca parintii mei au inceput sa-i ceara lui tata bani si nu mai stiu ce, ca sa semneze sa ma pot duce si eu in excursie", ne-a povestit cu tristete Ionica. Cand a venit vorba de parintii lui Carol, tanarul si-a fixat privirea-i albastra undeva spre geam si n-a mai scos o vorba. Nici Claudiu nu s-a aratat dispus la dialog pe aceasta tema. "Noi apreciem ce avem aici, suntem toti frati, avem mama si tata si tot ce ne trebuie", a pus Ionica punct discutiei.

In grija familiei Bulc traiesc ca fratii si fetita care a scapat ca prin minune de furia femeii care si-a pus capat zilelor aruncandu-se la de etajul IV, si fetita mamei care a abandonat-o, la doua saptamani, la maternitate, sau baiatul celei care l-a aruncat pe strada, langa o unitate militara. Acum fetele sunt deja domnisoare sau femei in toata firea. Alina vrea sa se faca dansatoare, Eva si Carmen s-au maritat si sunt la casele lor, Sanda si Ioana au cunoscut primii fiori ai dragostei... "Acum e varsta cea mai critica pentru fetele mele. Vin cateodata acasa suparate si nu scot o vorba. Tot incerc sa ma apropii de ele, sa vorbim, sa fim prietene. Nu mi-e deloc usor... Da, la mine nu se vede ca, uite, tocmai mi-am vopsit parul si mi-am ascuns firele albe", ne-a explicat mama Nicoleta.

Parinti cu carnet de munca
Cand si-au luat in serios rolul de parinti pentru cei 16 minori abandonati, Nicoleta avea 24 de ani, iar Mihai trecea in al 28-lea si nu aveau prea bine conturat in minte ce vor face in viitorul lor de sot si sotie. "Eu lucram ca geolog la Padis, iar sotia mea locuia cu parintii la Alesd. M-am gandit ca singurul lucru pe care puteam sa-l fac era sa ma mut la ea acasa si sa-mi gasesc ceva de lucru in zona", si-a amintit Mihai. In urma cu 15 ani erau in luna de miere, in statiunea Baile Felix, cand au aflat de deschiderea caminului de copii si s-au dus si ei sa participe la momentul inaugurarii. "Am intrat in vorba cu cativa americani si mi-au spus ca acolo urmeaza sa fie adusi copii abandonati care sa fie crescuti intr-un mediu natural, adica exact asa ca intr-o familie. Pentru aceasta cautau familii tinere care sa locuiasca si sa creasca acesti copii cu toata grija unui parinte. Mi-a placut ideea si i-am intrebat daca putem sa ne inscriem si noi. «De ce nu!», a fost raspunsul". Dupa mai multe interviuri, Mihai si Nicoleta au primit postul de parinti. Au invatat din mers cum sa spele, sa le dea de mancare sau sa schimbe scutecele bebelusilor. Intai la Casa cu nr. 1, unde au fost adunati, de pe strazi sau maternitate, 16 copii abandonati, apoi la Casa cu nr. 2, ca dupa trei luni sa vina si randul lor.

"Vorbisem la leaganul de copii din Oradea sa-mi dea vreo 5-6, pentru inceput. Cand m-am dus dupa ei, directoarea mi-a scos in fata 50 de micuti intre 2 si 5 ani si mi-a spus «alege-ti!». N-am putut, eu as fi vrut sa-i iau pe toti daca as fi putut, asa ca a inceput sa-i numere, mi-a trantit sase in masina si-am plecat. Am adus apoi altii si altii, pe unii i-am cules de pe strada, dupa altii m-am dus pe la rudele lor pe unde au fost abandonati, asa ca, la capatul unei luni, m-am trezit in casa cu 16 mucosi, flamanzi, zdrentuiti si speriati", povesteste Mihai.

De 16 ori mama
"In primele zile, a fost un calvar, spalam la copii de nu se mai terminau... si aveau un limbaj al lor, deprins la leagan. Se intelegeau intre ei intr-un mod pe care nicicum nu-l puteam pricepe. Mai tarziu s-au obisnuit cu mine si au inceput sa-mi spuna mama. Greu m-am obisnuit cu termenul acesta. Cand auzeam «mamaaa!» din saisprezece guri deodata, ma luam cu mainile de cap", povesteste Nicoleta, acum, amuzata de acea situatie. Intre timp, Nicoleta a dat nastere la doi baieti. "N-am facut nicio diferenta intre copiii mei si ceilalti. Au mancat si au dormit impreuna cu fratii lor mai mari", spune ea. "Mi-aduc aminte ca in fiecare an trebuia sa-i ducem la mare. De asa un stres nu cred ca voi mai avea parte vreodata. Ba eram atent la apa, ba se jucau pe nu stiu unde prin nisip, ba plecau de pe plaja ... tot sejurul nu faceam altceva decat sa-mi numar copiii", a completat Mihai.

Averea parintilor de profesie
La un deceniu si jumatate de la acele intamplari, Nicoleta si Mihai inca mai tresar la fiecare apel telefonic. Se tem ca nu cumva sa i se fi intamplat ceva vreunuia dintre cei 18 membri ai familiei lor. "Chiar daca unii au acum 22 sau 24 de ani, tot copiii nostri raman. Ne suna si ne cer ajutorul cand au orice problema. Luna trecuta, baiatul de 24 de ani a avut un grav accident de masina. L-am dus la spital si m-am ocupat de reparatul masinii. La cine sa fi apelat? Mama lui l-a facut cu un negru si l-a abandonat langa o unitate militara. A crescut opt ani aici, cu noi", ne-a explicat Mihai cu logica unui parinte.
In timp ce bogatasii vremii se lauda cu zecile de vile de lux, ridicate in ultimii 15 ani, de-o parte si de alta a Caminului pentru copii abandonati, Mihai se poate mandri cu unul singur, dar incomparabil mai valoros decat toate averile potentatilor la un loc. A fost si a ramas un tata bun pentru saisprezece suflete salvate de pe calea pierzaniei.

Realitatea Bihoreana

Trimite o felicitare : Felicitari

Jocuri : TotalGames

Sponzorul acestui articol :
Ce este Internet –> MCOnet Romania : www.MCOnet.ro