Informaţii despre Oradea şi jud. Bihor

Judetul Bihor - În urma cu trei ani, la centrala nucleara din orasul maghiar Paks, situat la aproximativ 250 de kilometri de Oradea...

În urma cu trei ani, la centrala nucleara din orasul maghiar Paks, situat la aproximativ 250 de kilometri de Oradea, a avut loc cel mai grav incident nuclear „european” de dupa Cernobîl. Cu toate ca bihorenii au fost, probabil, expusi gazelor radioactive emanate în atmosfera, aduse de vânt în aproximativ 15 minute, ei nu au fost niciodata informati de producerea catastrofei.

Mai mult, cu toate ca respectivul accident nu a fost singurul de la Paks, maghiarii militeaza pentru prelungirea perioadei planificate de functionare a centralei nucleare cu înca 20 de ani. Distanta fata de „iadul” atomic: 15 minute si un vânt bun!
Radiatiile nu se vad si nu au miros. Astfel, un incident nuclear poate trece neobservat de populatie, daca nu este anuntat de autoritati. Cu toate ca Oradea se afla la doar 250 de kilometri de centrala nucleara de la Paks, Ungaria, locuitorii orasului de pe Crisul Repede nu au fost informati despre un incident care a avut loc în urma cu trei ani. Cel mai grav accident nuclear „european” de dupa catastrofa de la Cernobîl s-a petrecut în anul 2003 la centrala amintita, la care s-au înregistrat pâna acum mai multe probleme. În cazul unui nou incident, locuitorii din judetele din Vestul României sunt la fel de expusi ca si ungurii.
Potrivit directorului Agentiei de Protectia Mediului Bihor, Calin Mocanu, vecinii nostri din Vest deruleaza, în prezent, un proces de licentiere pentru extinderea duratei de viata a Centralei nuclearo-electrice Paks. România intentioneaza sa participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului al acestei centrale, în conformitate cu prevederile Conventiei de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier. Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor (MMGA) a solicitat organismului similar ungar informatii suplimentare despre proiect, acestea fiind disponibile în limba engleza pe site-ul MMGA.
„Facem demersuri diplomatice pentru ca partea ungara sa ne accepte observatiile si, mai mult, sa accepte ca reprezentantii Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului sa participe la evaluarea impactului. Doamne fereste, în cazul unui accident nuclear, pâna la Oradea radiatiile nu au nevoie decât de vreo 15 minute si un vânt bun”, a declarat Calin Mocan, directorul executiv al APM Bihor.
În data de 20 aprilie 2003, la Paks a avut loc un incident grav, în urma caruia în atmosfera au fost emanate gaze radioactive. La câteva saptamâni de la producerea acestuia, cu toata discretia autoritatilor maghiare, scandalul a izbucnit. Peste 40 de activisti Greenpeace din opt tari europene – Austria, Ungaria, Germania, Olanda, Marea Britanie, Turcia, România si Slovacia – au ocupat centrala nucleara si au manifestat împotriva prelungirii perioadei planificate de functionare a acesteia.

Pariu cu moartea

„Stop Paks – Stop EURATOM”. Actiunea a mai avut drept scop stoparea planurilor Conventiei UE, care încearca sa implementeze tratatul EURATOM ca o parte componenta a viitoarei Constitutii a Uniunii Europene. Dupa intrarea Ungariei în Uniunea Europeana, aceasta va avea un impact important asupra politicii energetice a tarii. „Vom sta aici pâna când primul-ministru ungar va garanta ca perioada de functionare a centralei nu va fi prelungita”, a declarat atunci Bernhard Drumel, director executiv al Greenpeace pentru Europa Centrala si de Est. Activistii Greenpeace au blocat intrarea principala cu lanturi si tuburi de otel. „Daca ne gândim la cele ce s-au întâmplat în ultime vreme în Paks si la întrebarile fara raspuns de pâna acum, ar fi o lovitura data ungurilor si austriecilor daca s-ar prelungi perioada de functionare a acestui reactor învechit. Locuitorii din Ungaria si Austria se tem ca un alt accident ar putea avea loc. Ungaria trebuie sa aleaga energii alternative pentru viitor, în loc sa investeasca orbeste în energia nucleara”, a adaugat Drumel. Centrala nucleara de la Paks include patru reactoare cu apa sub presiune de tip sovietic (VVER 440-213). Reactia în lant a început în 1982. La început, a fost planificata o perioada de functionare de 30 de ani – asta înseamna ca reactoarele ar trebui oprite între 2012 si 2017. În aprilie 2003, a avut loc un accident în timpul curatarii mirei de combustibil: gaze radioactive au fost eliberate în atmosfera. În mai 2003, a mai avut loc un alt accident, în aceeasi zona a centralei nucleare. Totusi, guvernul maghiar vrea sa mai mentina reactorul în functiune între 10 si 20 de ani. Prelungirea perioadei de functionare este deja cuprinsa în planul bugetar al centralei. Greenpeace a initiat în Austria un referendum cu tema „Nuke-Free Europe” („Europa fara energie nucleara”). Din 10 pâna în 17 iunie 2003, austriecii au fost consultati cu privire la oportunitatea energiei nucleare în cadrul acestui referendum. La 10 noiembrie 2004, centrala nuclearo-electrica Paks a gazduit sesiunea extraordinara a Comitetului Economic al Parlamentului European, în vederea discutarii prelungirii duratei de exploatare a acesteia. Cele patru unitati ale centralei Paks au intrat în exploatare comerciala în perioada 1983-1987 si au durata de viata de proiect de 30 de ani. Acestea produc aproximativ 40% din energia electrica a tarii. Paks a transmis Autoritatii pentru Energie Atomica din Ungaria (HAEA), spre analiza si aprobare, raportul privind impactul de mediu referitor la extinderea duratei de viata a centralei. Decizia finala asupra extinderii va fi luata în perioada 2006-2007, cu cinci ani înaintea încheierii duratei de viata a Unitatii 1 a centralei Paks.
În raportul lor, oficialii maghiari sustin ca nu exista motive de ordin tehnic, economic sau de mediu care sa determine restrictionarea duratei de exploatare a centralei timp de 30 de ani. Asociatia Vest-europeana pentru Reglementari Nucleare a emis un document în care se spune ca centrala Paks respecta standardele nucleare internationale, fapt pentru care durata de exploatare ar putea fi prelungita cu 20 de ani. Suplimentar, transformari tehnologice minore ar putea creste capacitatea curenta a fiecarei unitati a centralei de la 470 MW la 500-510 MW. Daca productia de energie electrica a centralei Paks ar fi înlocuita cu productia de la alte centrale, pretul pe kWh ar creste cu circa 25%, iar daca energia electrica de natura nucleara ar fi înlocuita cu energie electrica produsa pe baza surselor recuperabile, costul kWh ar creste cu circa 38%.

Argumente pentru prevenirea unei apocalipse nucleare

Iata textul unei scrisori deschise expediate ministrului Mediului din România cu privire la pericolul reprezentat de centrala atomica de la Paks: „Stimata doamna ministru Sulfina Barbu, Ungaria deruleaza în prezent un proces de licentiere pentru extinderea duratei de viata a centralei nucleare Paks. Acest fapt are un impact asupra României, de aceea va rugam, ca autoritate competenta, sa cereti Ungariei participarea în cadrul procesului de consultare Espoo. Va prezentam, mai jos, o serie de considerente privind extinderea perioadei de viata a centralelor nucleare (PLEX): îmbatrânirea componentelor si sistemelor, reducerea marjelor de siguranta din cauza cresterii factorilor de putere si a ratei de ardere a combustibilului nuclear, tendinta de slabire a reglementarilor privind siguranta, probleme de management al resurselor umane, continuarea productiei de deseuri radioactive.
Mentionam ca îmbatranirea componentelor centralelor nucleare este influentata de iradiere, sarcini termice, sarcini mecanice, procese de coroziune, combinatii si interactiuni între toate aceste procese. Efectele îmbatrânirii componentelor sunt: „fragilizarea” vasului reactorului, coroziunea punctelor de intrare în vasul reactorului, fisurarea tevilor, avarii ale conductelor de la generatorul de aburi, degradarea cablurilor, instrumentelor electronice, turbinelor. Consecintele îmbatrânirii componentelor si sistemelor sunt: cresterea numarului de incidente si avarii «minore» (care se pot transforma, eventual, în accidente); avarii catastrofale – de exemplu, explozia vasului reactorului sau a tuburilor de presiune. Contramasuri: schimbarea componentelor; reducerea sarcinii; inspectii si monitorizarea centralei; reducerea marjelor de siguranta. Aceasta ultima masura este cea mai ieftina si, deci, preferata de operatorii centralelor nucleare. Reducerea marjelor de siguranta dn cauza cresterii factorului de putere: sarcina mai mare – temperatura mai mare – coroziune mai intensa; stres mai ridicat asupra vasului reactorului si asupra componentelor sistemului de racire; inventar radioactiv mai mare în miezul reactorului; etapele unui accident se succed mai rapid. Reducerea marjelor de siguranta din cauza cresterii ratei de ardere: coroziune mai intensa a elementelor de combustibil – rata mai mare de defectiune – probabilitate mai mare de defectiune în caz de accident, emisii mai mari de gaze de fisiune în barele de combustibil, potential mai mare de eliberare în atmosfera în caz de accident; inventar radioactiv mai mare în miezul reactorului; manevrarea, transportul si stocarea combustibilului devine mai complicata.
Consecintele reglementarilor elaborate pe baza riscului: utilizarea pe o scara mai larga a metodelor probabilistice si a indicatorilor de siguranta; analizele probabilistice nu ofera o imagine completa asupra starii centralei; analizele probabilistice nu pot lua în consideratie procesele de îmbatrânire; utilizarea indicatorilor poate duce la reducerea volumului de informatii furnizate autoritatii de reglementare. Managementul resurselor umane: «know-how»-ul este de obicei bine documentat; «know-why» apartine doar personalului experimentat; îmbatrânirea fortei de munca din multe state duce la înlocuirea rapida a personalului si pierderea «know-why»; presiunile economice duc la reducerea numarului de personal.
Având în vedere aceste considerente grave solicitam, prin prezenta, sa va asigurati ca România ia parte în procesul de consultare Espoo privind extinderea duratei de viata a centralei Paks si ca nu admite cresterea riscului radioactiv pentru sanatate si mediu.
Cu stima, Ionut Apostol, director executiv «TERRA Mileniul III»”. Argumente mai mult decât suficiente pentru ca România sa se opuna prelungirii duratei de functionare a centralei atomoelectrice de la Paks. Iata si punctul de vedere al directorului Agentiei pentru Protectia Mediului Bihor, Calin Mocanu, în legatura cu centrala atomoelectrica de la Paks: „Având în vedere faptul ca proiectul intra sub incidenta prevederilor Conventiei Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontiera, Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor din România a solicitat Ministerului Mediului si Apei din Ungaria informatii privind studiul de evaluare a impactului asupra mediului. În baza Conventiei de la Espoo au avut loc consultari bilaterale între expertii români si unguri privind problematica prelungirii duratei de viata a Centralei nuclearo-electrice de la Paks, Ungaria. În data de 31.08.2006 a avut loc la Oradea dezbaterea publica, la care au avut acces partile interesate. Nu se poate realiza o modelare matematica privind estimarea unor consecinte în cazul unui accident nuclear pentru populatia din judetul Bihor”. Deci, din punctul de vedere al dlui Mocanu, totul este O.K.! Însa noi consideram ca lucrurile sunt departe de a fi în regula.

Remember Cernobîl

La data de 26 aprilie 1986, în fosta Uniunea Sovietica, doua explozii au zguduit reactorul numarul 4 al centralei nucleare Cernobîl. Prima dintre ele a facut parte dintr-o reactie atomica de fisiune în lant, scapata de sub control. Incendiul a durat zece zile, în cursul carora au fost raspândite în atmosfera cantitati enorme de substante radioactive, care au ajuns în scurta vreme chiar si pe alte continente si care, pâna în zilele de astazi, mai emana radioactivitate.
Accidentul s-a produs în timpul unui test de siguranta neautorizat. Pentru ca acesta sa poata avea loc, echipa tehnica a deconectat sistemele de siguranta. Lucrurile au scapat însa de sub control. S-a produs o explozie violenta. Scutul superior al cladirii, o constructie care cântarea 1.000 de tone, a fost pulverizat. Învelisul de grafit al reactorului a luat foc, iar produsele fisiunii radioactive au fost aruncate în atmosfera. Treizeci si unu de oameni au murit pe loc. Efectele pe termen lung ale acestui accident nuclear au fost însa mult mai mari, provocând cu timpul zeci de mii de morti; aceasta cifra nu este unanim acceptata, unii cercetatori afirmând ca nu toate decesele de dupa 1986 cauzate de cancer pot fi puse pe seama exploziei. Despre explozie lumea a aflat abia peste câteva zile, când conducerea sovietica de atunci a fost nevoita sa recunoasca public avaria produsa. Pentru înlaturarea efectelor exploziilor au fost mobilizate în total circa 600.000 de persoane, asa-numitii „lichidatori”, în general militari, nevoiti sa intervina cu mijloace rudimentare si lipsiti de orice fel de protectie. Din rândul acestora au fost înregistrate cele mai multe victime. Peste 100.000 de persoane au fost evacuate în primele zile dupa accident. Efectele catastrofei se fac simtite pâna si în prezent, de exemplu prin multele cazuri de leucemie raportate. Accidentul produs la Cernobîl pe data de 26 aprilie 1986 a fost cea mai dezastruoasa defectiune suferita vreodata de un reactor, în istoria energiei nucleare. Cincizeci si sase de persoane au murit imediat în urma acestui accident, iar cantitati substantiale de materii radioactive au fost eliberate în atmosfera. Astfel, au fost contaminate nu numai oraselul ucrainean din apropiere si regiunile înconjuratoare, dar si Vestul Europei si, în final, întregul glob. Sute de mii de persoane au fost evacuate din regiune. Pâna în prezent, aproximativ 4.000 de persoane au murit din cauza efectelor pe termen lung ale radiatiilor.



Informatia de Vest


Sponzorul acestui articol :
Ce este Internet –> MCOnet Romania : www.MCOnet.ro