Informaţii despre Oradea şi jud. Bihor

Cinema - Actrita Medeea Marinescu a crescut in lumea fascinanta a cinematografiei si a fost, ulterior, adoptata de teatru.

Actrita Medeea Marinescu a crescut in lumea fascinanta a cinematografiei si a fost, ulterior, adoptata de teatru. Considerata unul dintre ambasadorii artei românesti in Europa, aceasta ne-a impartasit câteva din planurile de viitor si parerile sale legate de cinematografia europeana si nu numai.

- Cum se simte actrita Medeea Marinescu în 2007?
- Anul acesta a început cu multe asteptari. Câteodata asteptarea este mai obositoare decât sa faci ceva efectiv. 2007 m-a prins cu multe scenarii de teatru, mai putine de film si cu speranta ca într-o zi le voi face, pentru ca unele dintre ele sunt foarte interesante. Sigur ca ma asteptam ca lucrurile sa se miste mai repede aici, in România, dar n-a fost sa fie asa.
- Care sunt ofertele pe care le-ati primit?
- La teatru am început repetitiile la un spectacol nou, este vorba de o piesa a lui Matei Visniec, care va fi premiera nationala, Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal. Am un rol interesant si mai ciudat decât ce-am jucat eu pâna acum. În rest, am scenarii de la colegi de-ai mei, în sistemul privat, pe care urmeaza sa le încep la un moment dat, piese contemporane.
- Piesele se vor juca la Teatrul National sau este vorba de teatre independente?
- Pentru teatrele independente. Este o formula benefica, pentru ca nu mai esti în postura actorului care asteapta sa i se dea un rol. Lucrez cu colegi tineri, cautam texte, sponsori, construim împreuna ceva. Acolo e si o doza de nesiguranta, dar care poate fi un motor pentru tine, ca artist, sa vrei sa faci lucrurile cât mai bine, sa iesi în fata prin ceea ce faci. E o stare interesanta de lucru, diferita de un teatru cum e Nationalul sau Bulandra.
- Referitor la ultimul film de mare succes, Je vous trouve trčs beau (Va gasesc atragator), aveti o pasiune pentru filmul francez?
- Nu aveam. Am crescut, desigur, cu filmele lui Luis De Funes, Bourvil, cu Alain Delon, Jean Gabin, dar cinematografia franceza actuala îmi era aproape necunoscuta. Am început sa o cunosc lucrând pentru filmul acesta. De cum am fost anuntata ca voi juca, am luat DVD-uri si tot ce am gasit pe piata franceza cu filmele lui Michel Blanc, în calitate de regizor, actor sau scenarist, pentru ca trebuia sa-l cunosc mai bine.

«Cinematograful spaniol, mai mult decat Almodovar»
- Despre cinematografia europeana, în general, ce parere aveti?
- Este foarte interesanta. Am fost invitata, în februarie, în juriul Festivalului Filmului de Dragoste de la Mons (Belgia). E un festival cu traditie, insa, pana acum, nu auzisem de el. La a 23-a editie, la care am fost invitata, am vazut cinematografie germana, franceza, belgiana, cu cinematografia spaniola eram obisnuiti, însa noi îl stim pe Almodovar si cam aici se opreste, dar e o cinematografie mult mai variata. Vorbeam cu un distribuitor de film si i-am recomandat mai multe filme foarte bune, iar acesta mi-a raspuns pragmatic ca, în afara de filmul american, publicul român nu prea merge la astfel de filme.
- Ce ar trebui sa faca publicul român, cum ar putea fi ajutat sa se îndrepte spre filmul european?
- Cinematografia americana e recunoscuta, dar eu critic o anumita lipsa de diversitate. Un pas ar fi organizarea de festivaluri. Am vazut câta lume a fost la Festivalul Filmului Francez, când am prezentat Je vous trouve trčs beau. E adevarat ca nu era publicul de Mall, era un public interesat de un anumit tip de film. Ar trebui sa existe mai multe festivaluri de acest gen, sunt filme foarte bune si nu avem ocazia sa le vedem. Între filmul comercial si cel de arta exista multe alte trepte de filme foarte bune.
- Ce gen de filme preferati?
- În general, îmi place cinematograful bine facut. Ca gen, nu-mi place SF, asta as exclude din capul locului, dar, mâine daca as primi un scenariu, nu stiu daca as avea puterea sa refuz. Ca artist, sunt atasata mai mult de arta si cinematograful care sensibilizeaza.
- Care este filmul preferat al Medeei Marinescu?
- Mai multe, e extrem de greu pentru ca pot omite, pe moment, un film... Ar fi Noptile Cabiriei al lui Fellini, ar fi Once upon a time in America al lui Sergio Leone, Portocala mecanica a lui Kubrick, Cateva zile din viata lui Oblomov de Nikita Mihalkov.
- Un actor si o actrita preferata...
- O ador pe Meryl Streep si am vazut ultimul ei film, The Last Radio Show. E o actrita minunata, cu o mie de fete si care transmite atâta caldura. E foarte speciala! Dintre actori sunt foarte multi care-mi plac. Îl iubesc pe De Niro pentru ca este foarte histrionic, stie sa creeze niste personaje fabuloase, aproape paradoxale. Mai e un actor care-mi place, pentru ca am si lucrat cu el si l-am vazut în ambele posturi, Michel Blanc. Este tipul de actor intelectual, de o finete absoluta. Michael Cain îmi place foarte mult, îmi plac în general actorii englezi.

«Nu poti sa fii genial într-un context prost»
- Ca sa schimbam registrul, vi s-a propus sa jucati în telenovele?
- Da. E un subiect delicat. Exista tentatie de a face telenovela si este o ocazie pentru multi actori sa-si faca meseria, sa fie vazuti si sa câstige niste bani din asta. În acelasi timp, exista pericolul ca lucrurile sa nu fie facute asa cum trebuie. Ca sa faci un lucru de calitate, în cazul unei telenovele, trebuie sa fii atent la scenariu, la distributie. Conteaza foarte mult cu cine joci, cine-ti da replica, nu poti sa fii genial într-un context prost. Mi-a fost frica de asta, recunosc, si de asta am si refuzat pâna la urma.
- Ce senzatie aveti când va vedeti pe ecran?
- E o senzatie foarte ciudata, e foarte greu sa te detasezi de tine. Prima reactie este ca nu-ti place nimic din ceea ce faci, e un sentiment al ridicolului îngrozitor. Eu am ajuns, dupa ani de zile, sa-mi pot privi filmele cu detasare si vad unde era bine, unde stiu eu ca era mai putin bine, ce-as schimba...
- Puteti alege între film si teatru?
- Nu, e greu! Teatrul m-a adoptat într-un moment în care se facea foarte putin film si am descoperit o lume generoasa si ce înseamna teatrul. Pe de alta parte, sunt legata afectiv mai mult de film, pentru ca am crescut pe platourile de filmare, pentru ca în mintea mea, când m-am dus la Institutul de Teatru si Film, a fost ca o sa fac film, nici o clipa nu m-am gândit ca o sa fac teatru.

«Gopoa regândit filmul de animatie»
- La Gala Premiilor GOPO, v-am vazut foarte emotionata... Cum ati lucrat cu marele creator Gopo?
- Nu sunt genul de plângacioasa, nu-mi place sa plang in public, desi mi s-a intamplat. Atunci aveam alta problema, eram foarte racita si simteam ca-mi pierd vocea. Probabil ca asta a accentuat ideea de emotie care a existat, recunosc. Cu Gopo am lucrat foarte frumos. Era un tip exceptional, un om deosebit, de o delicatete si gingasie foarte apropiata de cea a copilului. Am fost foarte fericita ca, dupa atâta timp, s-au facut premiile astea care îi poarta numele. El a fost un deschizator de drumuri, a regândit filmul de animatie.
- Ce parere aveti de câstigatorii primei editii?
- M-am numarat printre cei care au votat. Am vazut toate filmele si, cu una sau doua mici exceptii, au fost cam ce-am votat si eu. Deci, mi se par meritate. Au fost foarte putine filme, daca comparam cu alte premii, dar e bine ca ele exista. Cinematografia româna este, din nou, în atentia noastra, a publicului romanesc.

stiri.zoot Medeea Marinescu - Cinema