Informaţii despre Oradea şi jud. Bihor

Cultura - Ioan Holender, cel mai longeviv director din istoria Staatsoper

Ioan Holender, cel mai longeviv director din istoria Staatsoper


Recent, am urmarit, la Staatsoper Viena, Boris Godunov de Musorgski, montare extrem de controversata, fascinand insa prin fenomenala interpretare a basului Ferruccio Furlanetto in rolul titular, un italian inteligent, cult si cu mare talent de actor, care a patruns in profunzimea spiritului tarului rus, privindu-l mult mai uman decat ne-am obisnuit, reusind, cu o economie a miscarii, dar cu o expresivitate si o traire impresionanta, sa redea zbuciumul personajului; renumitul artist mi-a spus, zambind putin amar, ca Boris sufera, se imbolnaveste si moare din cauza chinului interior, ceea ce astazi nu prea vedem la vreun dictator care comite orori...

In distributie s-au regasit trei romani - basul Alexandru Moisiuc (un Nichitici incisiv, impunator), tenorul Marian Talaba (in falsul Dmitri, rol care i-ar fi oferit oportunitatea etalarii plenare a glasului robust) si soprana Laura Tatulescu (o Xenia delicata, sensibila), vaduvita din pacate - ca si alti solisti - de multe pagini "taiate" din partitura de dirijorul Daniele Gatti. Scenele exceptionale au alternat cu altele fara relief, umor sau densitate ideatica, corul a fost minunat in primele aparitii, dar neconvingator in final, orchestra a sunat parca mai frumos ca oricand, Nadia Krasteva a cucerit in Marina...

Chiar a doua zi, in Werther de Massenet, alaturi de nume mari - vesnicul "inamorat" Neil Shicoff, Vesselina Kassarova (pentru prima oara in Charlotte, dar departe de asteptari), Adrian Erod, sub bagheta unui alt italian renumit - Marco Armilliato -, tanara Laura Tatulescu (foto) a abordat rolul Sophie, posibil o "a doua Charlotte", temutul cronicar Karl Loebl afirmand ca ''debutul sau a fost ireprosabil in plan vocal, iar iubirea sa pentru Werther a fost jucata cu mult farmec''; si aplauzele finale care au "crescut" la aparitia sa, si zecile de admiratori care i-au cerut autografe, confirma faptul ca glasul sau superb, condus cu eleganta si suplete, jocul dezinvolt si "incarcat", se bucura de un real si constant succes. Nu intamplator, impresarii au inceput sa "roiasca" in jurul sau, teatre mari din Europa si SUA ii propun roluri de referinta, la Staatsoper, dupa doar un an de cariera, sustine roluri importante precum Suzana, iar in viitoarea stagiune va deveni, rand pe rand, Pamina, Zerlina, Nanetta, Lauretta sau Musetta si Adina.

Coincidenta a facut sa fie programate, succesiv, doua productii regizate de Andrei Serban, dupa Werther urmand Povestirile lui Hoffmann de Offenbach (care a marcat, in 1993, debutul sau fulminant la Viena); desi acum cu "diluari" si usoare modificari in derularea scenica, am ascultat voci superbe (mai putin... actori) - tenorul Marcus Haddock si basul Franck Ferrari -, apreciind si calitatile sopranelor Jane Archibald (performanta in Olympia) si Simina Ivan (convingatoare Antonia), dar si ale mezzosopranei Richarda Merbeth (senzuala Giulietta), la pupitru fiind experimentatul Bertrand de Billy.

Cinci nume romanesti in trei seri pe scena vieneza, e... "ceva", si nici un "carcotas" nu le poate contesta valoarea. Dar, vorbind despre romani si reusitele lor de anvergura, trebuie subliniat si faptul ca directorul Ioan Holender, care isi va incheia mandatul (cel mai longeviv din istoria Staatsoper) in 2010, dupa 19 ani la conducerea acestui teatru de top, a marcat recent o (noua) victorie spectaculoasa, Dominique Meyer (acum la Theatre Champs Elysee - Paris) si eminentul dirijor Franz Welser-Most (ca director muzical) fiind exact echipa pe care si-a dorit-o la... succesiune.

stiri.zoot - Romani pe scena vieneza - Cultura