Informaţii despre Oradea şi jud. Bihor

Celebrul scriitor britanic Salman Rushdie spune ca atat India, cat si Pakistanul trebuie sa ia masuri urgente pentru a pune capat asa numei "culturi" a violului ale carei victime sunt nenumarate femei din aceste tari. "Cultura violului care exista in India si Pakistan se sprijina pe niste anomalii sociale profunde, determinate de duritatea unui cod moral stravechi bazat pe asa-numitele concepte ale onoarei si rusinii", scrie Rushdie intr-un editorial publicat duminica in "New York Times". "Din cauza rigiditatii acestui cod, femeile violate ajung sa se spanzure in paduri sau sa se arunce in apele raurilor. Stiu ca schimbarea nu poate interveni brusc, ca trebuie sa treaca multi ani pentru asta. Totusi, trebuie facut ceva in acest sens", mai spune Rushdie. Femeile din Pakistan sunt adesea victimele unor orori precum crima, violul sau arderea cu acid clorhidric, iar cel mai adesea cazurile lor nici macar nu ajung la tribunal. In luna iunie a acestui an, autoritatile pakistaneze au fost aspru criticate de catre Statele Unite pentru atitudinea avuta fata de Mukhtaran Mai, victima unui viol in grup petrecut in urma cu trei ani, si pe care au incercat s-o opreaza sa plece din tara si sa le vorbeasca organizatiilor internationale pentru apararea drepturilor omului despre drama sa.

Majoritatea femeilor pakistaneze sunt prea rusinate dupa ce sufera acte de violenta dictate de sistemul traditional rural de justitie, dar Mukhtaran Mai (saraca si analfabeta) a avut curajul sa spuna public ce i s-a intamplat si a devenit in Pakistan un model de curaj, pentru unii, si o persoana care strica imaginea tarii, pentru altii. Sfatul batranilor din satul ei a ordonat violul, ca pedeapsa pentru presupuse legaturi amoroase intre fratele mai mic al lui Mukhtaran Mai, in varsta de 12 ani si o femeie dintr-un clan local bogat si puternic. Mukhtaran Mai se pare ca este pe punctul sa ajunga o deschizatoare de drumuri pentru ca, saptamana trecuta, Curtea Suprema din Pakistan a ordonat rearestarea celor 13 barbati implicati in acest caz si a suspendat achitarea lor de catre instantele inferioare.

Rushdie a criticat si tara natala, India, precizand ca sistemul legislativ nu ar trebui sa recunoasca deciziile expertilor in legi islamice cum sunt cele adoptate de catre seminarul islamic Darul-Uloom, care le refuza femeilor drepturile in cadrul comunitatii. "Trebuie sa fiu de acord ca orice tara care se pretinde moderna, democrata, trebuie sa scape de vederile sale arhaice si sa-si adapteze si modernizeze sistemul legislativ. Iar o data pentru totdeauna sa nu mai permita unor institutii medievale precum Darul-Uloom sa creada ca au putere de viata si de moarte asupra femeilor!", a conchis Rushdie.


De la "Grimus" la Padma Lakshmi


Impreuna cu sotia sa, Padma Lakshmi
Salman Rushdie s-a nascut la Bombay pe 19 iunie1947, cu doua luni inainte ca India sa-si cucereasca independenta. Desi vine dintr-o familie de musulmani practicanti, Rushdie a fost crescut intr-o atmosfera de toleranta nu numai religioasa, ci si culturala, educatia sa timpurie fiind caracterizata tocmai de amestecul de elemente indiene si britanice. La varsta de treisprezece ani pleaca in Anglia pentru a studia la Rugby; urmeaza istoria la prestigiosul King's College, Cambridge. Dupa absolvire se muta la Karachi, in Pakistan, unde familia sa se stabilise intre timp. Dupa o scurta si nefericita experienta in televiziune, Rushdie revine in Anglia, incepand sa-si construiasca o cariera de scriitor profesionist. Debuteaza in 1975 cu Grimus, dar romanul care l-a impus definitiv in lumea literara a fost Copiii din miez de noapte (distins cu prestigioasele Booker Prize in 1981 si The Booker of Bookers in 1993). Stilul sau narativ, care imbina perfect mitul si fantezia cu viata reala, a fost caracterizat drept realism magic. Dintre urmatoarele sale romane, de mare succes s-au bucurat Rusinea (1983, nominalizat pentru acelasi Booker Prize in 1984 si care a primit Prix du Meilleur Livre Etranger), Harun si Marea de Povesti (1990), Ultimul suspin al Maurului (1995) si Pamantul de sub talpile ei (1999, castigator, in 2000, al Commonwealth Prize pentru cea mai buna carte). A mai publicat Versetele satanice (1988), Patrii imaginare (1991, eseuri, interviuri, recenzii), Orient, Occident (1994, povestiri), Furia (2001, roman) si Sa treci peste granite (2003). Lui Salman Rushdie i-au fost decernate titlul de Fellow al Royal Society of Literature in Marea Britanie si cel de Commandeur des Arts et des Lettres in Franta. Scrierile sale (printre care faimoasele "Versete Satanice" - 1988) au fost de multe ori interzise, din cauza unui acut caracter anti-religios si a atacurilor asupra unor personalitati politice. De fapt, acesta este si motivul pentru care autorul traieste ascuns in New York, comunitatea musulmana din India amenintandu-l cu moartea. In 2004, Rushdie s-a casatorit pentru a patra oara, de data aceasta cu Padma Lakshmi, una dintre cele mai proeminente figuri indiene din moda si o foarte apreciata actrita. Rushdie este, de asemenea, cetatean britanic.


Versetele Satanice
"Midnight's Children" este considerata de catre foarte multi specialisti drept cea mai buna, cea mai coerenta si inaltatoare lucrare a sa, dar nici una dintre creatiile sale post-1989 nu a fost atat de criticata si nu a starnit atata controversa precum "Versetele satanice", influentata pe cat se pare de catre celebrul roman al lui Mikhail Bulgakov, "Maestrul si Margareta".

Dupa publicarea "Versetelor Satanice" in septembrie 1988, Salman Rushdie a capatat o apasatoare celebritate internationala odata cu sentinta de condamnare la moarte pronuntata impotriva lui de catre un tribunal islamic pentru pretinsa blasfemie la adresa Islamului. In India, cartea lui Rushdie a fost interzisa pe 5 octombrie, in Africa de Sud pe 24 noiembrie, iar in Pakistan, Arabia Saudita, Egipt, Somalia, Bangladesh, Sudan, Malaysia, Indonesia si Qatar cateva saptamani mai tarziu. In februarie 1989, la Radio Teheran, ayatollahul Ruhollah Khomeini, liderul religios al Iranului, a pronuntat "fatwa" impotriva lui Rushdie (condamnarea la moarte). Khomeini i-a chemat apoi pe toti "musulmanii zelosi" sa-l caute si sa-l execute pe autorul basfemiei impotriva Islamului si a profetului Mahommed. Mai mult decat atat, pe 24 februarie, Khomeini anunta o recompensa de trei milioane de dolari americani pentru cel care ii va lua viata lui Rushdie, care a fost plasat imediat sub protectia serviciilor de securitate britanice.

De atunci si pana in prezent, mai multi colaboratori apropiati ai scriitorului si-au pierdut viata sau au fost raniti in diferite atentate si conflicte care au avut legatura directa cu indemnurile ayatollahului Khomeini, care au ramas valabile chiar si dupa moartea acestuia (cu toate ca oficialii iranieni au incercat la un moment dat sa normalizeze relatiile cu Marea Britanie). In 1999, o fundatie iraniana islamica a anuntat ca pune 2,8 milioane de dolari americani pe capul lui Rushdie iar la inceptul acestui an, in mesajul adresat pelerinilor musulmani prezenti la Mecca, ayatollahul Ali Khamenei a precizat ca "fatwa" impotriva lui Rushdie nu poate fi ridicata decat de cel care a pronuntat-o, adica de Khomeini.

Din opera lui Salman Rushdie, in colectia "Biblioteca Polirom" au aparut romanele Rusinea (2001), Ultimul suspin al Maurului (2002), Harun si Marea de Povesti (2003) si Pamantul de sub talpile ei (2003) iar, anul acesta, mult asteptatul "Orient, Occident". Cele noua povestiri reunite in volumul Orient, Occident au ca numitor comun obsesia definitorie a autorului: suspendarea intre doua lumi - Orientul si Occidentul - de care se simte atras in egala masura si pe care, tot in egala masura, e dispus sa le critice.








Ziua