
Bazaconii sunt pentru unii, mai sceptici, însa altii îsi conduc viata dupa asemenea superstitii. Si profit de pe urma acestora cine are? Ghicitorii în stele, astrologii si altii care se ocupa cu asa ceva. Noi nu contestam importanta astrologilor sau a altora care sustin ca va fi cutremur, ca vine sfârsitul lumii, etc… Ne enerveaza cei care ne considera si prosti…
De exemplu, daca circuli prin pietele Vaii Jiului, ai ocazia de a te lovi de individe de tot soiul, care sustin ca au darul de a ghici în palma. Si îti iau palma, o întorc când pe-o parte, când pe alta, îti îndruga verzi si uscate, vor sa-ti dea impresia ca brusc ele sunt urmasele nerecunoscute ale lui Nostradamus si asa mai departe. Numai ele stiu ce si cum povestesc… Noi nu le-am crezut si le-am invitat într-un mod ortodox sa prosteasca pe altcineva. Însa, altii cad în plasele acestora si de multe ori fie ramân fara bani, fie le sunt furate diverse obiecte. Alta moda este de a merge la vrajitoare, sa-ti ghiceasca în boabe de fasole viitorul. Bani grei se iau pe aceasta activitate, deoarece generalitatile se potrivesc la mai toata lumea. Iar daca vrajitoarea mai greseste, nu este ea de vina, de vina este spiritul invocat care este pus la treaba de pe lumea cealalta.
Iar acesta este uneori capricios, furios, altadata are alcoolemie mare – deh, se petrece bine la Aghiuta – si nu prea nimereste bine, ori nu stie gradele de rudenie… Desi nu este recunoscuta, vrajitoria este si ea o profesie, mai mult sau mai putin onorabila, în functie de sistemul de valori al fiecaruia… Totusi, ar trebui impozitata… taxa pe spiritism s-ar numi. Mai vedem atunci daca vor mai vrea spiritele desfasurare din lumea mortilor în lumea viilor…!
• Unii dintre functionarii publici înca nu au învatat cum trebuie sa îi trateze pe cetateni, în slujba carora se presupune ca ar fi normal sa-si utilizeze timpul de munca. Aglomeratia de oameni si orele îndelungate pe care acestia le petrec pe holurile ITM-ului este o dovada în acest sens. Viteza de reactie a functionarelor, la aparitia în birou a unei persoane straine este comparabila cu cea a melcului, si asta pentru ca ele sunt ocupate pâna peste cap (cu relatarea ultimelor bârfe despre x-ulescu sau x-uleasca). Asa mai afla si omul una, alta... niciodata nu stii la ce-ti poate folosi o „informatie pretioasa"... Când, într-un sfârsit, devin constiente de prezenta intrusului, simtul datoriei, readus la suprafata din adâncimi abisale, intra în actiune si auzim un marâit/latrat care, din limbajul pe care ele sunt obisnuite sa-l foloseasca, poate fi tradus ca „Buna ziua, cu ce va putem fi de folos?"...