Informaţii despre Oradea şi jud. Bihor

Catalin Botezatu: «Traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima». "Anul acesta am inteles ca exista un Dumnezeu

care ma ajuta, ca este acolo undeva sus si ca ma vegheaza. Eu cred ca Dumnezeu este asa cum fiecare si-L creeaza. Toate satisfactiile mele i se datoreaza lui. Cu toate ca in ultima vereme am avut si cateva momente neplacute, cred ca cineva acolo sus ma iubeste. Pentru mine Craciunul, de fapt sarbatorile de iarna, cel mai urat. Asta pentru ca atunci cand esti singur si faci un bilant si ajungi la concluzia ca nu ai pe nimeni, esti foarte trist. Stiu ca par un om care are totul, dar de fapt nu am nimic. Am invatat insa sa las totul la voia intamplarii si sa nu-mi mai planific nimic, sa traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima."

Anamaria (Demmo): «Am o stea norocoasa care ma face puternica». "Cu toate ca sunt o persoana norocoasa, am avut multe momente in care am simtit ca Dumnezeu nu e langa mine sa ma ajute. Din fericire, mi-am revenit repede pentru ca eu stiu ca El este undeva acolo sus si ma vegheaza. Cred cu tarie ca am o stea norocoasa deasupra mea, care ma face sa fiu puternica si sa trec cu bine peste toate relele din viata. Anul acesta, de Craciun, voi canta. La fel si de Revelion. Ma bucur ca vom avea concerte, astfel vor trece mai usor clipele grele. Sper insa sa am macar o zi libera sa merg in vizita la bunica mea, sa petrec cateva momente cu ea si cu mama."

Florin Busuioc: «Caut puterea de a depasi disparitia lui Radu Anton Roman». "A fost un an bun, chiar foarte bun pana la un anumit punct, si anume pana la disparitia lui Radu Anton Roman. A fost un an cu multe calatorii prin tara, in care am cunoscut foarte multi oameni si am descoperit multe locuri, dupa care totul a fost umbrit de disparitia lui Radu, pe care inca il mai plang. A trebuit insa sa ma repliez si sa caut in mine puterea de a-mi acoperi tristetea. Pentru mine cel mai important moment a fost acela in care fiica mea, Natalie, s-a ridicat in picioare pentru prima data si a mers pe jos o statie de autobuz. Nu a mai vrut sub nici o forma sa se aseze".

Iulia Fratila: «Dumnezeu a vrut ca eu sa sufar o comotie cerebrala». "Momentul despre care vreau sa va povestesc nu s-a intamplat de Craciun, ci in toiul verii. Acum 20 de ani, in concediu la munte, am trecut printr-un cumplit accident de circulatie. Eram in masina, impreuna cu mama, ne intorceam de la strand si s-a intamplat. Eu am suferit o comotie cerebrala, iar cand mi-am revenit, am vazut-o pe mama intinsa pe iarba, aparent fara suflare. Va imaginati ce a insemnat pentru un copil de 7 ani...Tin minte ca-i rugam pe cei de la Salvare:" -Va rog, salvati-o pe mama!" Am fost dusa la spitalul de copii din Oradea, iar mama la cel de adulti. A fost o experienta traumatizanta, intrucat nu stiam ce s-a intamplat cu mama, daca a supravietuit. Nu puteam face nimic, intrucat eram imobilizata la pat, cu fractura de femur. Singura cale de a o ajuta pe mama a fost sa spun rugaciuni, vreme de doua saptamani. Intr-a treia, mama - care fusese in coma - si-a revenit. Sunt convinsa ca Dumnezeu a vrut sa fie asa."

Amalia Enache: «Tatal meu a trecut printr-o operatie grea». "Pentru mine anul acesta a inceput foarte, foarte prost, cu o operatie extrem de dificila a tatalui meu, un an pe care l-am reglat cat de cat pe la mijloc, cand mi-am cumparat casa mult visata si pe care il inchei foarte, foarte bine, dupa o deplasare in Africa".

Vine insa un moment in care ne simtim datori sa ridicam ochii spre Imparatia Cerului si sa-l cautam pe El. Sa-I multumim ca ne ghideaza pasii cand intunericul ne acapareaza si sa-L slavim. Sa devenim mai buni si mai curati. Sa ne zambim si sa ne strangem in brate. Si ce moment poate fi mai potrivit daca nu de Craciun? Sarbatori Fericite!


Gardianul