Informaţii despre Oradea şi jud. Bihor

Aparitia manelelor pe piata româneasca a stârnit numeroase controverse. S-au facut multe comentarii pe aceasta tema si înca se mai fac.

Probabil, pentru ca, la un moment dat, cu totii am sperat ca manelele vor disparea mai devreme sau mai târziu. Astazi, vedem ca, „problema” s-a acutizat. La tot pasul, manele. Am sa dau un singur exemplu în acest sens, desi am de unde alege: programele de televiziune au fost „invadate” de manelisti care vin sa ne „încânte” auzul.

Sa nu mai vorbim de pericolul subculturii. O buna parte a tinerilor din ziua de azi au ridicat acest „gen muzical” la rang înalt. Nu am nimic cu cei care asculta manele, ei pot fi oameni cumsecade care se regasesc în textele manelelor. Si asta pentru ca, uneori, în prostia lor, producatorii manelelor stiu unde sa loveasca, acolo, în sufletul omului. Manelele se asculta, manelele se cumpara. Sunt importante pentru unii, asa cum sunt pentru altii telenovele, fotbalul, rockul sau berea. Nu impun nimanui ce sa asculte si nu am nimic nici cu cei care cânta manelele.

Ei sunt liberi sa o faca asa cum si eu sunt libera sa-mi spun opinia despre ceea ce cânta ei. Evident, este o opinie negativa, e dreptul meu, asa gândesc eu. Din punctul meu de vedere, asemenea texte de-a dreptul penibile fac rau gândirii românilor. Asa cum se prezinta, manelele sunt imaginea reprezentativa a kitsch-ului în muzica româneasca. Lucrul care ma întriga cel mai tare este ca de ceva timp încoace, a fi manelist în România a devenit un titlu de onoare, mai ales din punct de vedere al câstigului financiar care depaseste orice închipuire. Nu o sa va vina sa credeti, dar câstigul celebrilor manelisti de pe plaiurile autohtone ajunge si pâna la 10.000 de euro pe seara. Indiferent de locatia în care îsi sustin „concertele”, la spectacole, nunti, asa-zisele cumetrii, manelistii se îmbogatesc peste noapte sfindând omul de rând care pentru un salariu minimum pe economie lucreaza o zi întreaga.

 Efortul omului de rând care „trage” de dimineata pâna seara pentru a asigura hrana familiei este mai mult decât indecent. Sa nu mai vorbesc de amarâtii care îi vedem zilnic la colt de strada cersind un banut, de oamenii care scotocesc în gunoaie o felie de pâine. Aerele „consacratilor” în materie de manele au depasit limita bunului simt. Am înteles ca Adrian Copilu' Minune sau de Vito, cum i se mai spune, cere organizatorilor un anumit tip de preparate culinare si bauturi alcoolice. Probabil, alte mâncaruri nu îi merg pe gât si nu mai poate cânta snobilor cu pretentii si bani din România. Carmen Serban, o alta cântareata care arunca cu banii în stânga si în dreapta, îsi prezinta grandioasa casa la televizor, imobil despre care nu se sfieste sa declare ca a costat o avere. Vali Vijelie, un alt manelist celebru care câstiga enorm de pe urma muzicii sale, în ultima vreme, apare des pe micul ecran într-o emisiune televizata alaturi de familia sa. Costi Ionita a ajuns si el în topul manelistilor, ca pret, nu ca si valoare. „Domnul doctor” mai nou „compozitor”, a lasat stomatologia deoparte si s-a apucat de muzica „buna” ca doar din asta iasa banu'.

Asa ca, manelist sa fii si ai venituri mai mari decât parlamentarii. Asa cum se vede, „meseria” de manelist e foarte rentabila în România. Sa te numesti Adi de Vito, Nicolae Guta, Florin Salam sau Carmen Serban, care îsi schimba masinile precum sosetele, este un titlu de glorie în tara noastra.

Servus Hunedoara