Informaţii despre Oradea şi jud. Bihor

Privati de o Constitutie, adanciti intr-o criza de durata, sefii de stat si de guvern ai Celor 25 au incercat, fara succes, sa-si salveze imaginea aranjand un acord bugetar pentru 2007-2013. Discutiile, desfasurate dupa tiparul "cine ce plateste", au fost la fel de lungi si de penibile ca dezbaterile din ajun si dedicate viitorului Tratatului constitutional. "Este cea mai dificila perioada traversata vreodata de Uniunea Europeana", recunostea primul-ministru al Frantei, Dominique de Villepin.




"E cazul sa abandonam Europa, inainte ca totul sa se naruie, e timpul sa uitam de moneda unica inainte ca euro sa devina hartie fara valoare", ironiza, mai in gluma in serios, ministrul italian al reformelor, Roberto Calderoli, comentand, vizibil dezamagit, lucrarile summitului UE din 17-18 iunie.


"Proiecte concrete"


"Europa a adaptat mersul racilor care, se stie, merg inapoi", spunea el cu amaraciune. Intr-adevar, la numai un an si jumatate de la marea extindere, Uniunea se vede incapabila sa-si rezolve problemele interne. "La ora cand contructia europeana se confrunta cu unul dintre momentele cele mai delicate din istoria sa, avem, mai mult ca niciodata, nevoie de proiecte concrete, de o viziune de viitor", lansa pe acest fundal Villepin. A fost, continua ideea ministrul francez pentru afaceri europene, Catherine Colonna, dovada "neputintei spriritului european de a invinge". Esecul, explica oficialul, "nu rezida in politica agricola comuna. Totul se ascunde in incapacitatea anumitor tari de a accepta sa contribuie echitabil la finantarea Uniunii, in special la finantarea procesului de extindere".


"Europa de maine"


Trebuie sa intelegem, completa seful diplomatiei italiene, Gianfranco Fini, ca "aceasta criza nu este de factura financiara, este o criza pur europeana". Si, venea ca un ecou indemnul ministrului Colonna, "se impune ca impreuna, adica noi toti cei 25, sa definim ceea ce poate fi Europa de maine. Repet, impreuna", a subliniat ea. Situatia pare, cu adevarat. Se citeste chiar pe chipurile liderilor europeni, intunecate si crispate, lipsite de zambetul eternului invingator. Acum sunt grimase, priviri care fug de ochii lumii, sunt capete plecate si umeri adusi.


"Problema sunt liderii"


"Problema Uniunii Eruopene nu sunt cetatenii ei, sunt conducatorii ei", scria cotidianul german "Frankfurter Rundschau". "Arde acoperisul UE", titra, pe de alta parte, publicatia austriaca "Kronenzeitung", in timp ce cotidianul independent "Kurier" estima ca "fara schimbarea liderilor, Uniunea nu va iesi din starea de criza". In loc sa demonstreze ca, in pofida tuturor necazurilor din ultimul timp, "Europa functioneaza, mai marii ei au demonstrat cetatenilor lor ca Europa nu mai functioneaza", deplangea starea de lucruri ziarul polonez "Gazeta Wyborcza". Pentru ca, privind situatia dintr-o alta perspectiva, transatlantica, premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker sa aprecieze sarcastic ca "astazi, cand vom ajunge la Washington, ii vom putea explica presedintelui Statelor Unite ca Europa nu are vigoarea si forta necesare" pentru a forma un pol al puterii mondiale.


"Doua conceptii"


Cine e de vina? Ce importanta are! Exista solutie? Optimistii sustin ca da, pesimistii nu spun prea multe. Chiar daca nu intra in aceasta ultima categorie, seful Parlamentului european, Josep Borell, nu crede ca Marea Britanie, care va prelua presedintia UE la 1 iulie, nu va putea gasi o rezolvare la criza bugetara. "Modul in care s-au derulat discutiile si unele luari de pozitie din ultima faza a negocierilor nu ofera speranta identificarii iesirii din impas pe perioada presedintiei britanice", avertiza Borell. "Europa e divizata", a sarit seful diplomatiei de la Londra, Jack Straw. Iar "Le Monde" evoca un conflict "intre doua concepte europene - unul liberal aparat de premierul Tony Blair, altul social, pe linia partidelor social-democrate si crestin-democrate fondatoare ale proiectului european". Dezvoltand, Juncker arata ca "cei care vor o uniune politica, integrata, solidara, stiu ce Europa apara. Cei care ne propun alta Europa nu stiu sa o defineasca". Cele doua tabere sunt de acord doar in ce priveste rezistenta la mondializare, dar metodele sugerate difera. Linia de fractura trece intre membrii fondatori si guvernele celor care au batut la usa mai tarziu, cu precadere fostele tari comuniste din Est, care au aplicat reforme ultra-radicale, fiind mai atrase de sirenele de dincolo de Canalul Manecii.







Curentul