Informaţii despre Oradea şi jud. Bihor

Atunci cand am vazut primele imagini de la vernisajul colectiei Adrian Nastase am avut impresia ca muzeele din Romania fusesera privatizate pe sest

Tablou langa tablou, carte rara langa o carte si mai rara, statueta langa statueta, colectia Nastase de arta avea ceva din aerul confiscarilor sau nationalizarilor comuniste. In hemoragia de flamanzi, italieni, statuete de jad sau galeuri calificate drept exemplare fara valoare sau copii, Adrian Nastase parea un portret in acuarela.

 Ale carei culori vii s-au prabusit in gusa portretizatului.

* Nu stiu care e valoarea reala a acestei indigeste aglomeratii de arta, insa cred ca o expertiza ar putea lamuri nu doar aspecte financiare, ci si cateva din necunoscutele ce persista in cateva muzee din Romania. Iar “greii” din PSD ar trebui, la randul lor, putin examinati la blondel, fiindca, de ziua fostului premier, gonacii de arta aduceau la centru bogatie de “vanat” plastic. De asemenea, ar trebui subliniat faptul ca arta e unul dintre domeniile cele mai prietenoase pentru spalarea banilor. Fiindca sub un banal portret de batran ceferist poti descoperi un portret de roman. Adica un portret de Roman cu o schita de Partid Antiprostanac sub cureaua de ceas.

 * Sa mai ramanem la Adrian Nastase — acest Willy Rembrandt al social-democratiei de simeza — si sa remarcam ca respingerea perchezitiei la casa numitului a transformat Camera Deputatilor intr-o Matusa Tamara. Care ii lasa primului vanator al tarii imunitatea ca mostenire. E de presupus ca impotriva perchezitiei au votat voiculescienii si udemeristii. Adica solutia imorala si, respectiv, cea umorala. Daca despre conservatori nu mai e nimic de spus, se pare ca votul UDMR-ului a fost un santaj. Ei le-au batut parchetul si termopanul colegilor de guvernare fiindca doresc legea minoritatilor. Problema nu e chiar atat de simpla pentru Marko Bela, fiindca unii dintre apropiatii sai de partid s-au cam subrezit la cherestea, iar opinia publica are nevoie de exemple de mari corupti si din arcul majoritar.

* Daca scrisoarea de protest a judecatorilor impotriva lui Basescu ar fi avut 1001 de semnaturi, am fi putut conchide — metaforic desigur — ca magistratii sunt ca dalmatienii : cu pete. Asa, nici nu stim ce sa mai credem. Poate ca nu ar fi de prisos sa ne uitam in sondajele de opinie cu privire la increderea in justitie. Unde justitie nu inseamna, desigur, grefier sau aprod. Sau sa ne intrebam cine plateste procesele pierdute la Curtea Europeana a drepturilor Omului.

Ziua de Vest