Informaţii despre Oradea şi jud. Bihor

Stiri Intern - De asemenea el vorbeşte de efectul anchetei sale asupra economiei româneşti.

Într-un interviu exclusiv la BBC cetăţeanul bulgar acuzat de spionaj explică legăturile sale cu demnitarii români, cum şi-a construit afacerea şi cum îl urmăresc serviciile secrete. De asemenea el vorbeşte de efectul anchetei sale asupra economiei româneşti.

Ascultaţi prima parte a interviului cu Stamen Stancev


Ascultaţi a doua parte a interviului cu Stamen Stancev

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se va pronunţa joi în ce priveşte interdicţia de-a părăsi Bucureştiul impusă de procurori cetăţeanului bulgar Stamen Stantchev.

Acesta este acuzat de spionaj într-un dosar în care mai sunt cercetăţi fostul ministru al economiei Codruţ Şereş, ministrul comunicaţiilor Zsolt Nagy dar şi alţi oficiali români.

În interviul obţinut de BBC, Stamen Stantchev spune că şi-a început afacerile în România în anii ’90 lucrând pentru compania unui controversat om de afaceri Marc Rich. Prima afacere cu petrol în România a făcut-o cu compania RAFO.

Potrivit declaraţiilor sale Stamen Stantchev a devenit unul dintre cei mai importanţi consultanţi internaţionali în România ai mai multor companii multinaţionale.

„Sunt un vânător de proiecte”, spune el în interviul BBC, explicând de ce trebuie să aibă conexiuni la cel mai înalt nivel.

Stamen Stantchev a explicat mai apoi de ce le-a dat unor oficiali români telefoane cu cartele austriece sau de ce acasă la el s-au găsit documente cu menţiunea secret.

Iată mai jos interviul realizat de Mircea Zamfir cu Stamen Stantchev:

BBC: Ar trebui să încercăm să înţelegem cine este Stamen. Ce vârstă aveţi?

Stamen Stantchev: 40. Am făcut 40 de ani acum opt zile.

BBC: Când aţi avut prima dată în România?

Stamen Stantchev: În 1992. Aveam 24 de ani.

BBC: Aţi venit ca turist sau deja….?

Stamen Stantchev: Am venit să faca afaceri cu petrol. Auzisem că e una dintre cele mai bune afaceri din lume. Am avut ceva sfătuitori care m-au învăţat câte ceva. Am mai avut o afacere înainte. Am făcut ceva bani, şi am vrut să intru într-una dintre cele mai atractive afaceri din lume, petrolul. Aşa am ajuns în România, o ţară cu multe rafinării…

BBC: Dar aveaţi doar 24 de ani. Ce ştiaţi despre petrol?

Stamen Stantchev: Nu ştiam aproape nimic, dar am avut noroc să obţin un contract pentru petrol dintr-o altă ţară. Ministerul de resort din ţara respectivă m-a rugat să caut o rafinărie în România. Aşa că am avut un prim contract cu RAFO Oneşti.

BBC: Dacă îmi permiteţi o glumă, dle Stantchev, de ce nu v-aţi orientat către ceea ce se spune despre bulgari, că „sunteţi regii zarzavaturilor”?

Stamen Stantchev: Am făcut şi asta, dar m-am orientat spre petrol. De petrol are toată lumea nevoie chiar şi atunci când cultivi roşii şi castraveţi. Ai nevoie de fertilizatori, aşa că vorbim de petrochimie. Mi-a fost mai uşor şi mai interesant să fac bani din petrol.

BBC: Sunt 20 de ani de când România şi Bulgaria s-au desprins de comunism. Bulgarii şi românii au o istorie a mentalităţilor comună. Adică munceşti ce înveţi în şcoală. Aveaţi o pregătire pentru a face afaceri cu petrol şi gaze?

Stamen Stantchev: Nu aveam, dar mai târziu am studiat şi despre petrol şi gaze. Asta când am înţeles că trebuie să ştiu mai multe despre domeniu. Am mers la facultate şi am învăţat petrol şi gaze. Eu am intrat din noroc în afacerea asta. L-am întâlnit pe Marc Rich. Mulţi oameni speculează pe tema asta…chiar Evenimentul Zilei scria despre asta.

BBC: Da Evenimentul Zilei scria zilele acestea că Marc Rich, un personaj extrem de complex, este la originea aducerii pe piaţa de energie din România a mogulilor ruşi.

Stamen Stantchev: Cred că el e de fapt un om cu o inimă mare. S-a hotărât să intre în afacerea asta în România, Rusia, Ucraina cu mult înainte de-a mă întâlni eu cu el. De fapt înainte de-a mă întâlni cu compania sa care-i purta numele, Marc Rich&Co. S-a numit aşa până în septembrie 1994, când şi-a vândut partea managementului căci pierdea controlul. Marc Rich a intrat în Rusia în 1976, s-a dezvoltat pe vremea vechiului sistem când era greu să faci afaceri şi a continuat după aceea în România. Dar să spui despre mine că sunt un spion în slujba sa sau în structura sa, asta-i amuzant.

BBC: Marc Rich e un om care făcea afaceri în America, a avut la un moment interdicţie în America acuzat fiind de fraude fiscale şi-a beneficiat şi de-o iertare pe finalul mandatului preşedintelui Clinton. Din câte ştiu locuieşte în Elveţia…

Stamen Stantchev: Eu am lucrat pentru companie după ce şi-a schimbat numele în Glencore. Eu am lucrat pentru trei ani la companie la departamentul de vânzări, de aceea se speculează despre mine c-aş fi făcut ceva …. Uitaţi Marc Rich a contrsuit un imperiu. Glencore e una dintre cele mai mari companii financiare din întreaga lume. Sunt atât de mulţi oamenii care au lucrat pentru el sau care lucrează pentru el sau Glencore. Acum există şi o altă companie numită Marc Rich. Dar dacă lucrezi pentru cineva care face afaceri în întreaga lume se mai întâmplă şi lucruri din cele care am păţit eu.

BBC: Dar şcoala de bază care a fost?

Stamen Stantchev: Am făcut şcoala militară de aviaţie.

BBC: Ca pilot sau inginer?

Stamen Stantchev: Am studiat construcţia armelor. Tot ce are legătură cu rachete, lasere, în general partea de armament de pe avioane.

BBC: Dacă aţi făcut o şcoală militară vă întreb direct: nu aţi fost, nu sunteţi spion? Aţi lucrat şi cu un personaj atât de controversat!

Stamen Stantchev: (râde) Nu, nu am avut nicio misiune de la militari. Am fost la şcoala militară pentru că aşa au hotărât părinţii mei. Eram prea tânăr ca să decid. Vorbim totuşi de lumea socialistă. Pe atunci era bine, era chiar o chestie de prestigiu să fii în armată. În 1989 am părăsit armata. Mi-am dat seama că vor fi atâtea oportunităţi. Lumea se deschidea pentru noi, şi multă lume a plecat atunci din armată. Dar să ştiţi că şcoala militară mi-a fost de folos. În armată înveţi să munceşit, să munceşti de unul singur şi mai ales să-ţi duci treaba la capăt. S-ar putea să fie şi acesta unul dintre motivele pentru care cineva nu m-a plăcut în România. Se prea poate să fi fost mai leneş decât mine şi-a decis să mă acuze şi să mă aducă în situaţia în care mă aflu acum.

BBC: Stamen Stantchev este propus de organele de anchetă româneşti drept „spion” în dosarul privatizărilor. Rapoartele internaţionale vorbesc de multe ori de condiţiile dificile din puşcărie. Sigur, n-aţi fost în puşcărie propriu zis, dar aţi stat închis până pe 23 ianuarie când justiţia a decis că cercetările pot fi continuate cu dumneavoastră şi ceilalţi trei acuzaţi în liberate. Spuneţi-mi unde aţi fost închis? Ce colegi de celulă aveaţi?

Stamen Stantchev: Am fost închis pe 29 noiembrie dimineaţa. La 6 dimineaţa în dimineaţa zilei de 29 m-au adus la sediul IGPR aproape de Piaţa Unirii. A fost şocant. Într-un fel, la început, nici nu ştiam unde sunt. Eram foarte obosit… Să stai toată noaptea la parchet şi dimineaţa am ajuns undeva, nu ştiu unde…Mai erau trei oameni acolo. O cameră de 3 metri pe 2 metri şi jumătate. 4 oameni 4 paturi, nu prea mare. Baia tot acolo. Am dormit două ore şi apoi cineva m-a trezit şi înapoi la parchet, tribunal…Primele trei zile eşti în şoc. Mi-au luat amprente, fotografii, dar am supravieţuit. Poate m-a ajutat din nou armata. Era un tip acolo care mi-a spus nu te gândi că ieşi repede de aici. Întâi stai şase luni şi apoi te gândeşti la libertate.

BBC: Era cazul lor înţeleg?

Stamen Stantchev: Da. Ce mi-au spus ei acolo e că întâi intri la închisoare şi apoi se caută dovezile împotriva ta. Mi s-a părut ciudat, foarte ciudat. Nu poţi aresta pe cineva doar pe baza unor zvonuri, convorbiri telefonice. Trăim în Uniunea Europeană! După ştiinţa mea doar în România sunt acceptate probe telefonice. Eu din asta trăiesc. În calitate de consultant trebuie să vorbesc la telefon.

BBC: Aţi fost suspus la presiuni în perioada în care aţi fost în arest?

Stamen Stantchev: Presiunea e doar una psihologică. Acesta e primul lucru pe care-l simţi în arest. Devii din ce-n ce mai slab. Închizi ochii şi-ţi vezii copii, vrei să-i îmbrăţişezi şi apoi începi să plângi. Dar încet–încet îţi revii. Nu cred că mi s-au întâmplat lucruri deosebite. Cu mine în celulă mai erau trei persoane. Unul dintre ei, arestat pentru falsificare de bani a fost ceva mai agresiv, cel puţin la început, dar încet-încet l-am potolit. Mai era cineva acolo, acuzat de trafic de persoane, cu el n-am avut probleme, şi unul acuzat de infracţiuni financiare. În general, s-au purtat bine cu mine, fie poliţişti sau anchetatori.

BBC: Aveţi copii? Sunt aici cu dvs?

Stamen Stantchev: Da am doi copii care locuiesc cu soţia în Monaco. Am locuit ultimii 10 ani la Viena. S-au mutat la Monaco chiar cu puţin timp înainte să fiu arestat. Rezidenţa am obţinut-o cu patru zile înainte de-a mă aresta.

BBC: V-au vizitat?

Stamen Stantchev: Nu pentru că fiica mea de-abia a început şcoala în Franţa şi-i vine greu să plece. Iar băiatul are probleme de sănătate şi trebuie să meargă regulat la doctor. Sper să-i văd cât de curând.

BBC: Dle Stantchev aveţi a vă plânge de tratament incorect? S-a încercat şantajarea dvs, s-au făcut presiuni?

Stamen Stantchev: Nimeni nu mi-a propus nimic. Chiar şi procurorul a fost foarte drăguţ cu mine. Eu îi răspund la întrebări, îşi face meseria, e un tip deştept. Nu au încercat să fie „aroganţi”.

BBC: Şi când se va termina acest proces, veţi mai face afaceri în România ?

Stamen Stantchev: Da desigur. Am învăţat o mulţime de lucruri despre România. E ţara cu un mare potenţial în estul Europei, E o ţară care nu s-a dezvoltat precum celelalte, Polonia, Ungaria. E mult de treabă aici şi eu vreau s-o fac!

BBC: Dar poate lumea se va feri de dvs. Va spune că sunteţi urmărit?

Stamen Stantchev: Da sunt urmărit. Chiar în dimineaţa asta când am venit la biroul dvs unul dintre cei care mă urmăresc s-a urcat cu noi în lift. Avocatul meu a fost şocat. Unii oameni se tem de lucrul acesta. Chiar şi portarul de la Hilton, unde stau, nu mai vorbeşte cu mine. Se tem mulţi, mă văd şi spun „salut, salut vorbim mâine”. Am văzut şi din ziare că mă urmăresc, mă filmează. Ok, asta-i treaba lor, dar eu nu am făcut nimic rău. Să faci afaceri nu e o crimă. Trăim în secolul 21. Vă pot spune de tribunal, unde am făcut plângerile împotriva arestării, sunt mulţumit de modul în care s-au purtat. E un fel de revoluţie în România. Cred că timpul unei schimbări în România a venit : o schimbarea în justiţie, o schimbare a legilor, în afaceri, o schimbare în politică. Şi totul a început de la cazul nostru. Dacă urmăreşti cazul nostru o să vezi în ce priveşte politica o escaladare, iar din punctul de vederea al afacerilor o descreştere.

BBC: A apărut în presă o parte din interogatoriul dumneavoastră: „În românia în acest moment sunt singurul care face munca pe care o fac eu. Nu pot să spun că eu controlez, dar conduc tot ministerul economiei: energie, resurse, minerit, comerţ. Nu mi se poate întâmpla nimic pentru că nu dernajez pe nimeni. Eu doar îi ajut. Îmi ascultă telefoanele, dar nu-mi pasă. Oamenii care lucrează cu mine sunt fericiţi pentru că eu îi protejez. Bineînţeles nu sunt sărac sunt bogat, asta ştiu”. Ce să înţelegem noi de aici? Aveaţi proprietatea a ce spuneţi?

Stamen Stantchev: O corectură: nu era o parte din interogatoriu ci o parte dintr-o înregistrare telefonică pe care mi-au prezentat-o, râzând, procurorii. Probabil că am spus asta pentru că ştiam că mă înregistrează. Am fost supărat, poate prea supărat de ce se întâmplă. Oameni pe urmele mele…Şi aşa că am făcut o glumă ”controlam ministerul”…

BBC: Cu cine aveaţi acea conversaţie telefonică?

Stamen Stantchev: Nu mai ştiu dar probabil că am spus-o de mai multe ori.




BBC: Dar din câte se vede gluma nu a fost luată ca atare, anchetatorii nu o prezintă aici ca pe-o glumă!

Stamen Stantchev: Dacă urmăriţi faptele mele din perioada în care am stat în România şi dacă o să vedeţi faptele care mi-au fost prezentate o să vedeţi că nu aveam control asupra ministerului şi nici asupra unui ministru. De exemplu am fost acuzat că am manipulat o licitaţie în care a fost implicată compania ENEL, care a şi câştigat. Dacă aveam posibilitatea să controlez ministerul, sau ministrul nu s-ar fi făcut niciodată tura a doua. Era o licitaţie în doi paşi. La primul pas se făcea o ofertă iar la al doilea, nu neapărat necesar, ofertele se îmbunătăţeau. La tribunal s-a văzut că nu eu, nici colegii mei, n-am manipulat pe nimeni, ci mai curând că noi am fost cei manipulaţi de oficialii români ca să plătim mai mult. Consultantul oficial al ministerului a făcut o declaraţie scrisă, înainte de runda a doua, în care a recomandat ca aceasta să nu mai aibă loc. Totuşi, cei de la minister au făcut-o şi au obţinut 100 de milioane de euro mai mult. Dacă aş fi putut nu i-aş fi lăsat niciodată pe cei de la minister să facă tura a doua. (n.r. Stamen Stantchev era consultantul companiei Enel care a câştigat). Pur şi simplu aş fi împărţit 100 de milioane de euro cu investitorul. Asta explică greşelile sau neînţelegerile făcute de oamenii care ne acuză. Desigur, se poate ca ţinta să nu fi fost controlul miniştrilor se poate să fi fost şi altceva, nu ştiu.

BBC: E o apărare similară cu cea pe care o face, într-un interviu, oficialul de care vorbiţi, Dorinel Mucea vicepreşedintele Oficiului de Privatizare din Ministerul Economiei. Dar dacă ar fi să luăm documentul de la care a plecat acuzarea dvs, comunicatul de presă al Ministerului Public, unde se spune că din iunie 2006 DIICOT a primit din partea organelor cu atribuţii pe linia securităţii naţionale o sesizare privind constituirea unei grupări de criminalitate organizată în jurul cetăţeanului bulgar Stamen Stantchev. Şi acolo se spune „scopul grupării era acela de-a obţine în afara cadrului oficial date şi documente de natură a periclita securitatea statului”. Una dintre acuzaţiile aduse era că „membrii reţelei foloseau telefoane cu cartele emise de operatori de telefonie mobilă din Austria, cu acoperire internaţională. Astfel de aparate au primit şi funcţionarii publici şi demnitarii din guvernul României cu care bulgarul ar fi colaborat”. Pe scurt le-aţi fi dat telefoane sperând să nu fiţi interceptaţi. E real sau nu?

Stamen Stantchev: (râde) trăim într-un secol al comunicării. Trebuie să reducem costurile. Unii dintre oamenii menţionaţi în actul acuzării au avut cartele SIM. Sunt de la compania mea, dar sunt legale şi nu au fost plătite înainte. Eu nu mi-am schimbat niciodată telefonul. Şi ei au înregistrările pentru că eu nu mi-am schimbat niciodată telefonul, nu am vrut să-l schimb. Dacă doream să facem spionaj sau ceva asemănător… e ciudat să vorbeşti de astfel de fapte... Poţi să ieşi pe stradă şi să cumperi de la orice magazin o cartelă preplătită. Nu te ştie nimeni şi vorbeşti cu oricine. Nu am făcut asta niciodată şi ei ştiu asta. Sunt numai cartele legale, nu am făcut nimic ilegal. Dacă vroiam să facem spionaj ne luam telefoane prin satelit care sunt mai greu de urmărit şi înregistrat.

BBC: Dar care era interesul oficialilor români să accepte telefoanele acestea?

Stamen Stantchev: Uitaţi, nu am vorbit numai pe aceste numere de telefon. Am vorbit şi pe telefoanele lor oficiale. Dar dacă o spui într-un anume fel, aşa într-un mod jurnalistic, poţi să ai impresia că e vorba de spionaj.

BBC: Lucruri care, se spune, sunt în defavoarea dvs ar fi fost descoperite şi la unele percheziţii. Anchetatorii spun că aţi obţinut lucruri pe care nu aveaţi dreptul să le obţineţi. De exemplu la Radu Donciu, unul dintre acuzaţi, s-ar fi găsit acasă o notă de fundamentare a strategiei de privatizare a complexului energetic Rovinari şi care ar fi purtat ştampila „confidenţial nemultiplicabil”. Citez din rezoluţia procurorilor: „Stamen Stantchev avea reprezentarea exactă că ceea ce primea de la Dorinel Mucea şi de la Radu Donciu era strict confidenţial şi privea punctaje, oferte în vederea unei privatizări sau selecţia unor consultanţi în vederea privatizării”.




Stamen Stantchev: (râde): E iarăşi amuzant. Vă spuneam că am făcut şcoala militară. Asta m-a învăţat să lucrez şi cu documente secrete. Jumătate din studiul în şcoala respectivă se face cu documente secrete. Niciodată nu am văzut în România, în carierea mea de afaceri, un document ştampilat, sigilat numerotat şi semnat care să fie secret. Ce înseamnă secret pentru mine: trebuie să fie o persoană autorizată să facă acest document secret. În stadiul actual de dezvoltare, chiar noi oamenii de afaceri scriem în comunicarea dintre noi, secret, confidential, strict confidential. Cred că e vorba de-o confuzie aici care vine din legea existentă. Sunt foarte mulţumit să aud că România îşi va schimba în curând Codul Penal pentru că acuzarea se face pe un Cod Penal din 1968. Atunci era interzis să faci afaceri private. Cred că la vremea aceea documente clasificate erau toate cele ştampilate. Mi-aduc aminte că atunci când s-a deschis piaţa în 1989 era nevoie de-o ştampilă pe documente, dar acum nu mai e nevoie. O semnătură e de ajuns. În toate acele documente se poate găsi menţiunea confidenţial, dar nu e o semnătură, dar nu sunt numerotate, nu e nimic acolo. M-am întâlnit de multe ori cu miniştrii, m-am întâlnit cu diferiţi oameni, nu numai cei acuzaţi. Am lucrat cu investitori, cu bancheri care aduceau bani în România şi am primit documente care erau în româneşte. Radu Donciu n-a făcut decât să mi le traducă. Hai să vă dau un exemplu: harta aeroportului de la Cluj, potrivit acuzatorilor era document secret, dar dacă intri în holul aeroportului de la Cluj, harta e acolo la vedere. Potrivit legii româneşti orice document cu scara 1:20000 este secret, dar din Google Earth poţi să faci fotografia unei lumânări. De aceea mă bucur că şi-n justiţie vine revoluţia. Nu poţi acuza oamenii în anul 2007 cu legi din anii ‘60.

BBC: Ministrul Transporturilor, Radu Berceanu spunea la un moment dat că n-ar fi vorba de spionaj ci de „hoţie”. Varianta aceasta ar fi introdus-o la o audiere şi şeful SRI, George Maior care a spus că n-ar fi un caz de spionaj ci mai curând unul de înaltă corupţie. Ştiţi, vi s-au adus la cunoştinţă …La un moment au existat nişte ştiri, că procurorii ar avea indicii că grupul Stantchev alimenta conturi austriece, la o perchiziţie 16 file de extrase de cont emise de Banca AustriaCreditinstaldt, pe numele lui Radu Donciu. Ceea ce transpare din acuzaţiile de aici, corupţia…

Stamen Stantchev: Nu există.

BBC: Nu v-a fost adus la cunoştinţă nimic în cest sens?

Stamen Stantchev: Ei au contul lui Radu Donciu la Viena, e adevărat. Dar el a deschis contul cu mult timp înainte. Radu Donciu a deschis contul de mult. E prietenul meu din 2000. N-avea de-a face nimic cu ministerul, e contul lui privat şi n-avea de-a face nimic cu mine. Nu l-am plătit niciodată. Au urmărit traficul în acel cont şi nu e vorba de corupţie aici.

O să vă răspund şi la o întrebare care ştiu că o să vină. De ce m-am întâlnit cu acei oameni. Lucrez pentru o companie austriacă care are contracte cu 10 sau mai multe mari companii multinaţionale din sectorul energetic şi bancar pentru lobby şi consultanţă. Dacă tot l-aţi pomenit pe dl Berceanu am adus o scrisoare de la compania Skoda. Scrie aici că „ Dl Stantchev este reperezantantul general al companiei noastre în România şi va face toate aranjamentele necesare pentru întâlnirea pe care am propus-o” Dacă un ministru primeşte o astfel de scrisoare de întâlnire, pentru negocieri, discuţii, de la o companie mare precum Credit Suisse, Banca Austria, Skoda, Czech Electricity sau Barclay Bank nu va refuza niciodată întâlnirea. Am contracte cu 10 astfel de companii. Ei mă sună zilnic: „ce se întâmplă în România, cine ce face, ce fac concurenţii noştri, ce proiecte noi sunt”. Eu sunt un vânător de proiecte şi să mă întâlnesc cu cât mai mulţi oficiali. Nu e spionaj e dezvoltare!

BBC: Dar de unde ştim noi? Poate cineva face nişte plăţi! Nu le faceţi dvs poate le face altcineva!

Stamen Stantchev: Am o teorie despre corupţie. Lucrând în Rusia, pentru guvernul regiunii Moscova, un alt consultant mi-a spus: uită de bani, aici corupţia nu există. Toţi tipii aştia miniştri, adjuncţii lor sunt bogaţi. Eu vor să dezvolte regiunile în care sunt, căci aşa obţin putere şi sprijin de la populaţie. Ce văd eu în România e mai curând corupţie privind luarea deciziilor şi nu atât în ce priveşte banii. Toată lumea ştie în România că oamenii ăştia au bani. Ei vor putere.

Dacă te uiţi la ultimii doi ani în România constanţi că nu prea multe proiecte s-au împlinit. Şi asta din cauza deciziilor luate. Dacă cineva are un proiect şi altcineva trebuie să-l aprobe şi nu o face, e cel mai rău caz de corupţie, îi simţi mirosul pe stradă. Nu se mai mişcă bani şi sunt dificultăţi. Schimbul acesta: bani pentru decizii nu mai există. Pentru mine există schimbul unei hotărâri pentru alta.

În ce mă priveşte pe mine şi Radu Donciu procurorii au urmărit conturile noastre şi au dovada clară că nu l-am plătit.

BBC: Făcând afaceri de atâta vreme în România dvs nu aţi fost în situaţia de-a oferi o mai mică sau mai mare atenţie? Nu vi s-a sugerat. N-aţi dat niciodată?

Stamen Stantchev: Nu mi s-a cerut niciodată. Şi dacă nimeni nu-mi cere eu o să-i dau?

BBC:Aţi avut acces la toate înregistrările brute, pe care le-au făcut cu dvs. vorbind la telefon cu unul cu altul, sau aţi văzut doar anumite pasaje?

Stamen Stantchev: Da cred că am văzut toate înregistrările, dar erau în special ţintite spre acuzaţii. În dosar ar trebui să fie şi multe alte conversaţii. Spuneaţi de dl Berceanu, am cerut o întâlnire cu el. M-am întâlnit de asemenea şi cu dl Videanu. În mai multe întâlniri oficiale. Am adus şi o scrisoare de la Skoda pentru el. Mai e şi-o scrisoare de la CEZ. Ei bine astea conversaţiile telefonice, întâlnirile nu sunt în dosar. Din dosar reiese că aş fi organizat un grup de 5 perosane şi am vorbit numai cu ele. Şi nu e adevărat. Pur şi simpul nu e adevărat. Am vorbit cu toată lumea cu care am putut în România. Că asta înseamnă să faci afaceri! Dacă faci afaceri eşti liber să vorbeşti cu oricine. Sunt şi alţi oficiali cu care m-am întâlnit, nu ca să-i mituiesc, nici să fac spionaj ci pentru dezvoltarea României şi a industriei sale.

BBC: La final aveţi dreptul şi la propria interpretare. Dacă vă consideraţi nevinovat, în contextul economic politic şi actual, de ce credeţi că a apărut acest caz?




Stamen Stantchev: La început am crezut că e vorba de concurenţă. Dar dacă mă uit la scena politică românească, îl văd din ce în ce mai mult drept un caz politic. Nu vreau să acuz, să învinovăţesc. E un scenariu care merge mai departe şi în care eu sunt principalul jucător. Aştept ca dosarul să meargă la instanţă şi să dovedesc că sunt nevinovat. Nu mi-e frică, sunt relaxat. Mă bucur că România a intrat În UE şi că legile vor fi adaptate celor europene. Şi mă bucur că cei ca mine, consultanţii, se vor simţi în siguranţă să facă afaceri aici. Sper că şi legea lobby-ului ar putea să apară.

BBC: Dosarul privatizărilor în energie…Aici sunt mulţi bani, dle Stantchev se vorbeşte pe de-o parte de siguranţă naţională pe de altă parte se privatizează…

Stamen Stantchev: E o discuţie lungă. Economia românească trebuie să crească, sistemul energetic trebuie să se dezvolte. O să fie nevoie de multă energie. E nevoie de noi uzine energetice, e nevoie de modernizarea celor vechi. Cred că totul trebuie privatizat pentru că aşa vom scăpa de scandaluri. Guvernul va avea partea sa, dar managemntul va fi vestic, cu cunoştinţele lor. Şi va fi competiţie pe piaţă. Dacă România va ţine piaţa energetică la stat întotdeauna vor fi scanadlurile astea, că aşa conduce guvernul, statul. Iată exemplul perfect: Petrom OMV, vândut în anul 2004 cu o pierdere de 240 de milioane, în 2005 exista un profit de 391 de milioane, unde guvernul României are 42 de procente. Poate unii vor sapune că preţul petrolui a crescut. Dar crescuse şi în anii anteriori. Şi Petrom a câştigat 38 de milioane în anul 2003 şi apoi o mare pierdere în 2004. Acum ei ajung la 7-8 sute de milioane profit. Asta vine din controlul privat. Oamenii care investesc vor să controleze. De aceea cred că privatizările trebuie să continue. Aşa vor creşte şi salariile. Trebui atraşi şi alţi investitori şi să crească economia. Sper ca totul să se termine cu bine şi să vină cât mai mulţi oameni de afaceri în România.