
În urmă cu câteva zile, un prieten mi-a relatat că, pe la începutul lunii iunie a.c., a fost abordat de niște tineri, care, vârându-i sub nas o tablă, pe care scria "Piața Sfântul Ladislau/Szent Laszlo Ter", l-au "chestionat" dacă este de acord ca o asemenea denumire să înlocuiască actualul nume de Piața Unirii.
Mai mult decât atât, "tinereii" solicită să se țină seama de procentul etnic în acordarea de denumiri maghiare cât mai multor străzi din Oradea, în caz contrar, cică se vor adresa unor foruri europene (La fel de sătule de petițiile lor ca și noi!). Reamintim că "pastorul Vasile" se fudulește în demersurile pe care le întreprinde pentru a accede ca reprezentant al României în Parlamentul Europei, că doar anul trecut a fost de zeci de ori la forurile europene să se plângă cât de... persecutați sunt ungurii din România! Aceiași "tineri" incită chiar la nesupunere civică, solicitând maghiarilor din municipiu să afișeze astfel de plăcuțe pe imobilele în care locuiesc. Oare aceștia chiar nu știu să citească în limba oficială a statului sau este totul parte a unei strategii bine puse la punct? (Prietenii știu unde și cu ce scop!) Onorabililor, nu este vina autorităților, ci doar a voastră, că nu cunoașteți limba română și că prescurtarea str. semnifică stradă! Vedeți ce se întâmplă dacă învățați doar în limba maghiară!
Mă întreb dacă nu cumva, la sălile de curs de la Universitatea Partium, studenții merituoși nu sunt puși să refuze note de 10, acceptând doar "tiz", altfel riscând să nu fie primiți la Filarmonică sau școlile retrocedate Bisericilor tradiționale maghiare? M-am gândit să propun și eu o inițiativă asemănătoare: nu sunt obligat să știu să citesc în limba maghiară și, ca atare, voi solicita traducerea, acolo unde este posibil, a numelor maghiare! Ce bine ar suna: str. Aur Ioan (Arany Janos), str. Petrovici Alexandru (Petofi Sandor), str. Adrian Andrei (Ady Endre)! Răsfoind presa locală de limba maghiară din ultima lună, am aflat că - de acum celebrul - Nagy Jozsef Barna a susținut o cuvântare înflăcărată când organizația sa a comemorat "Trianonul". Și ce-au mai plâns toți cei prezenți de nu le-au mai ajuns șervețelele, că, vezi, Doamne, din 1920 încoace, nu mai au drepturi și sunt oprimați (dar nici gura nu le mai tace!). Deși, între noi fie vorba, la câte drepturi au obținut, invocând criteriul etnic, a ajuns un privilegiu să fii minoritar! Ia ghiciți cine a mai fost la acea comemorare: nimeni altul decât prea Sfinția Sa Tokes ("fâsul" evenimentelor din ’89, care cică ar primi bani - și acum - de la "băieții cu ochi albaștri" de la Budapesta!).
Un angajat al Primăriei mi-a relatat ipostaza tragi-comică în care popa Tokes a apărut cu ocazia "negocierii" pe marginea terenului de la Liceul "Lorantffy Zsuzsanna", fiind încadrat (la fel ca și celebrii lui înaintași din Evul Mediu, care au mers "cu jalba în băț" la cetatea ducelui Menumorut) de un grup de tineri înflăcărați. Presupunem că escorta era alcătuită de Barna și gașca lui! Probabil, s-au gândit că-l va fura cineva pe episcop. Nici vorbă, nu i-l trebuie nimănui! "La revedere!", adică "Viszontlatasra!", că doar se cere să fim multiculturali.
Crisana - Cai rosi-albi-verzi pe pereti - Piata Unirii Oradea