Informaţii despre Oradea şi jud. Bihor

Proiectul iniţiat de Kiss este văzut de specialiştii în domeniu ca o utopie, ei semnalând numeroase inadvertenţe atât de ordin economic, cât şi tehnic şi legislativ. Primii care au îndrăznit să-şi exprime, în mod public, rezervele cu privire la fezabilitatea unui astfel de proiect au fost reprezentanţii unor mari firme de construcţii, constituiţi în Asociaţia Developerilor Imobiliari din România (ADIR), care reuneşte reprezentanţi ai celor mai mari companii şi furnizori din domeniul construcţiilor, cum ar fi Impact, Praktiker, Knauf. Deşi înfiinţată relativ recent, ADIR şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la mai multe proiecte de interes public, a căror realizare este pusă sub semnul îndoielii, cum ar fi cartierul ANL, H. Coandă din Bucureşti. "Am decis ca şi în acest caz să luăm o poziţie faţă de nerespectarea legislaţiei comunitare în ceea ce priveşte dezvoltarea urbanistică şi încălcarea principiilor liberei concurenţe. Mai mult, firma care a fost înfiinţată să garanteze în locul Consiliului Judeţean este una fantomă. În mod normal, CJ Bihor ar trebui să garanteze în mod direct, nu printr-o firmă terţă", ne-a declarat Carmen Muşceleanu, reprezentantul unuia dintre membrii ADIR, care a difuzat ieri un comunicat de presă pe care îl reproducem integral.

Grupul de iniţiativă al A.D.I.R (Asociaţia Developerilor Imobiliari din România) doreşte să atragă atenţia opiniei publice, oamenilor de afaceri şi autorităţilor statului asupra "lansării" proiectului ce vizează construcţia a 2000 de apartamente în Oradea.

Din analiza afirmaţiilor domnului Alexandru Kiss, preşedintele Consiliului Judeţean Bihor, un singur lucru este evident, faptul că îşi doreşte ca în Oradea să fie construite încă 2000 de apartamente la preţuri scăzute. A.D.I.R. consideră însă că realizarea proiectului nu este posibilă din punct de vedere tehnic şi economic, deoarece există o serie de factori care nu au fost luaţi în considerare pentru a face din această propunere un proiect viabil.
Primul factor îl constituie aglomerarea celor 2000 de apartamente pe o suprafaţă de 5 hectare, fapt ce contravine normelor de dezvoltare urbanistică. Din analiza noastră, rezultă că este nevoie de o suprafaţă dublă de teren pentru construirea acestor apartamente, respectiv 11,5 hectare pentru blocuri cu parter + 3 etaje şi aproximativ 11 hectare pentru blocuri cu parter +10 etaje cu respectarea normelor existente de urbanism. Altfel, acest cartier are toate şansele să devină unul foarte înghesuit, fără deschidere, la fel de cenuşiu precum cele construite în perioada comunistă.
Al doilea factor important care pune la îndoială credibilitatea acestui proiect este găsirea unui constructor dispus să îşi asume un preţ de execuţie scăzut, implicând costuri viitoare întinse pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile economice actuale. Presupunând că acest constructor va fi găsit, identificăm alte întrebări legate de gradul de finisare al apartamentelor, de cine va fi plătitorul costurilor legate de utilităţile de cartier şi al costurilor spaţiilor comune? Toate aceste costuri sunt sau nu sunt prinse în preţul anunţat de iniţiator? Acest preţ estimat include sau nu T.V.A.?
Al treilea factor îl constituie nesiguranţa target-ului beneficiarilor acestui proiect, pe iniţiatorul acestuia neinteresându-l aspectul social, ci doar „realizarea acestui proiect politic ambiţios."
Mai mult decât atât, detaliile legate de utilităţi de cartier, teren, condiţii de creditare, preţ, beneficiar sunt incerte şi nefondate, iar ieşirile în mass-media ale preşedintelui CJB nu au soluţionat aceste părţi importante ale proiectului.
Aşadar, un proiect construit pe baza unei creditări cu numai 1.99% dobândă anuală, fără avans, în condiţiile în care investiţia minimă de demarare a proiectului (7 mil euro în primul an) este mai mare de 3,5 ori decât sumele încasate în primul an ( în condiţiile în care s-ar vinde toate apartamentele din prima zi, sumele încasate în primul an de la clienţi sunt de circa 2 mil. euro), nu poate fi realizabil, mai ales că această finanţare pare să nu ia în calcul nici devalorizarea monedei euro în 20 de ani, costurile legate de gestiunea de credit pe teritoriul României şi garanţiile necesare unui credit. Garanţiile constituie un alt motiv de controversă, ele părând a fi asumate de partenerul român, un S.R.L. înfiinţat împreună cu firma Bretton, aprobat deja de Consiliul Judeţean. Un Consiliu Judeţean care garantează datoriile unui S.R.L.?
În concluzie, A.D.I.R este îndreptăţită să ia poziţie vizavi de un proiect ambiguu, fără fundament economic şi social şi greu realizabil din punct de vedere tehnic.
A.D.I.R. atenţionează cetăţenii înscrişi la acest proiect să ceară autorităţilor toate elementele care să dovedească viabilitatea acestuia. Totodată, A.D.I.R. critică lipsa de coerenţă a conţinutului proiectului care nu ţine cont de regulile de dezvoltare imobiliară impuse de standardele europene. Menţionăm că A.D.I.R. militează pentru consolidarea sistemului economiei de piaţă, promovarea şi apărarea intereselor legitime ale cetăţenilor şi ale oamenilor de afaceri, consolidarea sistemului economiei de piaţă prin promovarea întreprinderilor mici şi mijlocii, sprijinirea instituţiilor statului în rezolvarea unor probleme cu caracter naţional, participarea la realizarea prin parteneriat public/privat cu administraţiile locale la proiectele importante, economice şi sociale. Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm să ne contactaţi la e-mail-ul office@adir.ro sau la numarul 0788-120-071, domnişoara Monica Negoiţă.
Grupul de iniţiativă al A.D.I.R.

Crisana