Informaţii despre Oradea şi jud. Bihor

Gradina Zoologica Oradea - Un renumit scriitor englez, pe numele său adevărat Eric Blair, dar care şi-a publicat scrierile sub pseudonimul George Orwell ..

Un renumit scriitor englez, pe numele său adevărat Eric Blair, dar care şi-a publicat scrierile sub pseudonimul George Orwell şi care, în 1936, a luptat de partea comuniştilor în Războiul Civil din Spania, alături de orădeanul Walter Neulander (tatăl celui care avea să devină primul prim-ministru al României democratice şi idol nepereche al damelor de la APACA, pe vremea când... acestea anunţaseră public ca nu mai vor nici Kent şi nici valută) şi împotriva legionarilor români Ioan Moţa şi Vasile Marin, a scris o capodoperă a literaturii universale sub numele „Ferma animalelor”.

Ca specie literară, lucrarea lui Orwell este o fabulă, având drept personaje animalele din gospodărie, şi care, în fond, reprezenta o satiră la adresa revoluţiei socialiste din Rusia. Aceasta este imaginea pe care voia să o asocieze, în conştiinţa universală, unei revoluţii de tip socialist, unul dintre cei care luptaseră cu arma în mână pentru afirmarea comunismului. Am luat-o mai pe departe cu animalele, ca să ajung de fapt la o „cestiune arzătoare la ordinea zilei”, care a făcut să curgă multă cerneală în presa din Oradea, mai ales în ultimele săptămâni, anume problema evacuării Grădinii Zoologice de pe actualul amplasament. Auzisem eu câte ceva despre nevoia de „spaţiu vital” în zonă cu circa un an în urmă (cam la momentul când s-a reluat - după prima abandonare - proiectul locativ botezat la vremea aceea „Cartierul Kiss”), dar parcă nu-mi venea să cred că una din cele mai mari grădini zoologice din ţară putea să aibă un viitor atât de sumbru. Din câte ştiu, doar Grădina Zoologică din Bucureşti expune spre vedere mai multe şi variate specii de animale decât puteam vedea până acum în Oradea.

„Cuiul lui Pepelea” este, de data asta, un aviz de mediu. Cică respectivul aviz n-ar exista. Bine că „Mediul” şi-a dat avizul, semnând „ca primarul” că este de acord cu tăierea în ultimii ani a sute de copaci de pe teritoriul oraşului, când şi aşa plămânii Oradiei erau insuficienţi faţă de pretenţiile din normativele comunitare!? Oare, dacă ar fi dorit, domnul de la Mediu nu ar fi putut comunica prima dată condiţiile care trebuiau îndeplinite pentru obţinerea avizului de funcţionare pentru mediu, stabilind un termen pentru intrarea în legalitate şi, abia după ce urma să constate că nu pot fi îndeplinite rigorile legii, să propună închiderea Grădinii Zoologice? Altminteri, toată gălăgia din ultimele săptămâni legată de Grădina Zoologică din Oradea se poate reduce la următoarele: spaţiul unde urmează să se edifice unul din noile cartiere ale oraşului este insuficient, astfel că factorii implicaţi (publici şi privaţi) au căutat în apropierea acestuia posibilităţi de extindere, încercarea fiind (şi) de această dată încununată de succes, graţie... avizului lipsă! Acest tertip nu este o invenţie. Este o placă verificată de atâtea ori la schimbarea conducătorilor de servicii deconcentrate ale autorităţilor guvernamentale.

Legat de Grădina Zoologică din Oradea, ne aducem aminte un alt lucru simpatic din istoria contemporană. La discutarea în comisiile Consiliului Local Oradea a Bugetului RAPAS pe 2004, un consilier a adus în discuţie o problemă de morală creştină, atrăgând atenţia că în cripta, aflată în stare de ruină, a celui care a donat oraşului căteva sute de hectare de teren (zona unde se află azi: Parcul Bălcescu, Stadionul Tineretului, Grădina Zoologică, câteva cazărmi şi reţeaua stradală din zonă) locuiesc... cerbii de la Zoo. Ce a urmat este un caz-şcoală de feed-back administrativ. A urmat o şedinţă fulger a celui mai mare grup de consilieri. S-au găsit urgent circa 80 de milioane de lei pentru renovarea criptei, iar în circa 2 luni monumentul funerar apărea complet renovat în faţa vizitatorilor Grădinii şi în clipul electoral al UDMR, respectiv al unuia dintre candidaţii la funcţia de primar al Oradiei.
Pe fondul celor de mai sus, ne amintim un titlu de succes din dramaturgia contemporană: „Oameni şi şoareci”, de John Steinbeck, care, din câte citim în presă, se joacă „cu casa închisă” pe marile scene din Capitală, chiar astăzi, când cultura a rămas... ceva mai la margine, în România lui Băsescu, Gigi Becali, Adrian Minune şi alţii asemeni lor, care abia aşteaptă... votul uninominal. Ciudată alăturare în titlul acestei drame de succes.

Ciudate sunt multe altele în lumea în care trăim, lupta pentru existenţă însă îmbracă forme nebănuite, cazul Grădinii Zoologice din Oradea nefiind singular pentru oamenii (de afaceri), care n-au loc de animale, iar dacă animale care dobândesc trăsături de oameni întâlnim în fabule de tipul celei scrise de George Orwell la mijlocul secolului trecut, întâlnim, din păcate, în jurul nostru nefiresc de multe cazuri de fiinţe bipede care, călăuziţi de impulsuri primare, se dezumanizează, strângând şi mereu strângând averi pe pământ, uitând de iubirea aproapelui, fie el şi copil, care doreşte să cunoască animalele atât de dragi celor mici şi care, de multe ori, au suflete mai curate decât oamenii, de altfel, datori să le poarte de grijă.

Crisana - Gradina Zoologica Oradea